Psalmul 104

Lăudați pe Domnul și chemați numele Lui; vestiți între neamuri lucrurile Lui.

Cântați-I și-L lăudați pe El; spuneți toate minunile Lui.

Lăudați-vă cu numele cel sfânt al Lui; veselească-se inima celor ce caută pe Domnul.

Căutați pe Domnul și vă întăriți; căutați fața Lui pururea.

Aduceți-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut, de minunile Lui și de judecățile gurii Lui,

Seminția lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleșii Lui.

Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul sunt judecățile Lui.

Adusu-Și-a aminte în veac de legământul Său, de cuvântul pe care l-a poruncit într-o mie de neamuri,

Pe care l-a pus lui Avraam și de jurământul Său lui Isaac,

Și l-a pus lui Iacob spre poruncă și lui Israel legământ veșnic,

Zicând: Ție îți voi da pământul Canaanului, partea moștenirii tale.

Când erau ei puțini la număr, puțini și străini în pământul acela,

Și au trecut de la un neam la altul și de la o împărăție la alt popor,

N-a lăsat om să le facă strâmbătate și a certat pentru dânșii pe împărați, zicând:

Nu vă atingeți de unșii Mei și de proorocii Mei nu vă vicleniți.

Și a chemat foamete pe pământ; toată puterea pâinii a zdrobit.

Trimis-a înaintea lor om; ca rob a fost vândut Iosif.

Smeritu-i-au în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui,

Până ce a venit cuvântul lui; cuvântul Domnului l-a lămurit pe el.

Trimis-a împăratul și l-a dezlegat pe el; căpetenia popoarelor și l-a slobozit pe el.

Pusu-l-a pe el domn casei lui și stăpânitor peste toată avuția lui,

Ca să învețe pe boierii lui ca pe sine și pe bătrânii lui să-i înțelepțească.

Și a intrat Israel în Egipt și Iacob a pribegit în pământul lui Ham.

Și a înmulțit pe poporul Său foarte și l-a întărit pe el mai mult decât pe vrăjmașii lui.

Întors-a inima lor ca să urască pe poporul Lui, ca să viclenească asupra robilor Lui.

Trimis-a pe Moise, robul Său, și pe Aaron, pe care l-a ales pe el.

Pus-a întru dânșii cuvintele semnelor Lui și ale minunilor Lui în pământul lui Ham.

Trimis-a întuneric și i-a întunecat pe ei, că au amărât cuvintele Lui.

Prefăcut-a apele lor în sânge și a omorât peștii lor.

Scos-a pământul lor broaște în cămările împăraților lor.

Zis-a și au venit muște câinești și țânțari în toate hotarele lor.

Pusu-le-a ploile lor grindină, foc arzând în pământul lor.

Și a bătut viile lor și smochinii lor și a sfărâmat tot pomul hotarului lor.

Zis-a și au venit lăcuste și omizi, cărora nu era număr,

Și au mâncat toată iarba în pământul lor și au mâncat rodul pământului lor.

Și a bătut pe tot întâiul născut în pământul lor, pârga a toată osteneala lor.

Și i-a scos pe ei cu argint și cu aur și nu era în seminția lor bolnav.

Veselitu-s-a Egiptul de ieșirea lor, că a căzut frica lor peste ei.

Întins-a nor spre acoperământul lor și foc ca să le lumineze lor noaptea.

Cerut-au și au venit prepelițe și cu pâine cerească i-a săturat pe ei.

Despicat-a piatra și au curs ape, curs-au în locuri fără de apă râuri.

Că Și-a adus aminte de cuvântul cel sfânt al Său, cel către Avraam, robul Său,

Și a scos pe poporul Său întru bucurie și pe aleșii Săi întru veselie.

Și le-a dat lor țările neamurilor și ostenelile popoarelor le-au moștenit,

Ca să păzească îndreptările Lui și legea Lui să o caute.