Sari la conținut
Psaltirea

Psalmul 139

Catisma 19

Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean și de omul nedrept mă izbăvește,

Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.

Ascuțit-au limba lor ca a șarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.

Păzește-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepți, care au gândit să împiedice pașii mei.

Pusu-mi-au cei mândri cursă mie și funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticnire.

Zis-am Domnului: „Dumnezeul meu ești Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele”.

Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.

Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mâna păcătosului. Viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăsești, ca să nu se trufească.

Vârful laturilor lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei.

Să cadă peste ei cărbuni aprinși; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care nu le vor putea răbda.

Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.

Știu că Domnul va face judecată celui sărac și dreptate celor sărmani.

Iar drepții se vor lăuda cu numele Tău și vor locui cei drepți în fața Ta.

Rugăciuni apropiate

Comentarii și recenzii

Fii primul care lasă un gând.

Comentariul va apărea pe pagină după ce este aprobat.