Psalmul 143

Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învață mâinile mele la luptă și degetele mele la război.

Mila mea și scăparea mea, sprijinitorul meu și izbăvitorul meu, apărătorul meu și în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.

Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socotești pe el?

Omul cu deșertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.

Doamne, pleacă cerurile și Te coboară, atinge-Te de munți și fă-i să fumege.

Cu fulgerul fulgeră-i și-i risipește; trimite săgețile Tale și tulbură-i pe ei.

Trimite mâna Ta dintru înălțime; scoate-mă și mă izbăvește de ape multe, din mâna străinilor,

A căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreaptă nedreaptă.

Dumnezeule, cântare nouă Îți voi cânta Ție; în psaltire cu zece strune Îți voi cânta Ție,

Celui ce dai mântuire împăraților, Celui ce izbăvești pe David, robul Tău, de sabia cea rea.

Izbăvește-mă și mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreaptă nedreaptă;

Ai căror fii sunt ca niște odrasle tinere, crescute în tinerețile lor; fiicele lor înfrumusețate și împodobite ca chipurile templului.

Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulți miei, umplând drumurile când ies;

Boii lor sunt grași. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în ulițele lor.

Au fericit pe poporul care are aceste bunătăți. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.