Psalmul 34

Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine.

Apucă arma și pavăza și scoală-Te întru ajutorul meu.

Scoate sabia și închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: Mântuirea ta sunt Eu!

Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce gândesc rău de mine.

Să fie ca praful în fața vântului și îngerul Domnului să-i necăjească.

Să fie calea lor întuneric și alunecare și îngerul Domnului să-i prigonească.

Că în zadar au ascuns de mine groapa cursei lor, în deșert au ocărât sufletul meu.

Să vină asupra lui cursa pe care n-o cunoaște și lațul pe care l-a ascuns să-l prindă pe el, și chiar în cursa lui să cadă.

Iar sufletul meu se va bucura de Domnul, veseli-se-va de mântuirea Lui.

Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea Ție? Cel ce izbăvești pe sărac din mâna celor mai tari decât el și pe sărac și pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.

Sculându-se martori nedrepți, cele ce nu știam mă întrebau.

Răsplătit-au mie rele pentru bune și au vlăguit sufletul meu.

Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac și am smerit cu post sufletul meu și rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.

Ca și cu un vecin, ca și cu un frate al nostru așa de bine m-am purtat; ca și cum aș fi jelit și m-aș fi întristat, așa m-am smerit.

Dar împotriva mea s-au veselit și s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi și n-am știut; risipiți au fost, dar nu s-au căit.

Ispititu-m-au, cu batjocură m-au batjocorit, scrâșnit-au împotriva mea cu dinții lor.

Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta cea rea a lor, de la lei pe cea una-născută a mea.

Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.

Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar și fac semne cu ochii.

Că mie de pace îmi grăiau și în viclenie cugetau.

Lărgitu-și-au împotriva mea gura lor, zis-au: Bine, bine, văzut-au ochii noștri!

Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.

Scoală-Te, Doamne, și ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, spre pricina mea.

Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, și să nu se bucure de mine.

Să nu zică în inimile lor: Bine, bine, sufletului nostru! Nici să zică: L-am înghițit pe el!

Să fie rușinați și înfruntați împreună cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu rușine și cu ocară cei ce se mândresc împotriva mea.

Să se bucure și să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea și să spună pururea: Slăvit să fie Domnul, Cel ce voiește pacea robului Său!

Și limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.