Zis-am: Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea.
Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea.
Amuțit-am și m-am smerit și am tăcut de bunătăți și durerea mea s-a înnoit.
Înfierbântatu-s-a inima mea înlăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.
Grăit-am cu limba mea: Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu,
Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce-mi lipsește.
Iată cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta; dar toate deșertăciune sunt; tot omul ce viețuiește.
Deși ca o umbră trece omul, dar în deșert se tulbură; strânge comori și nu știe cui le va aduna pe ele.
Și acum cine este răbdarea mea? Au nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.
De toate fărădelegile mele izbăvește-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
Amuțit-am și nu mi-am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m-ai făcut.
Depărtează de la mine bătăile Tale, că de tăria mâinii Tale eu m-am sfârșit.
Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul lui; dar în deșert se tulbură tot omul.
Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascultă; lacrimile mele să nu le treci, că nemernic sunt eu la Tine și străin, ca toți părinții mei.
Slăbește-mă, ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.
Comentarii și recenzii
Fii primul care lasă un gând.