Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi și ne-ai surpat pe noi; mâniatu-Te-ai și Te-ai milostivit spre noi.
Zguduit-ai pământul și l-ai tulburat pe el; vindecă zdrobirile lui, că s-a clătinat.
Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai cu vin de umilință.
Dat-ai celor ce se tem de Tine semn, ca să scape de fața arcului.
Ca să se izbăvească cei iubiți ai Tăi, mântuiește cu dreapta Ta și mă auzi.
Dumnezeu a grăit întru cel sfânt al Său: „Bucura-Mă-voi și voi împărți Sichemul și valea corturilor o voi măsura.
Al Meu este Galaadul și al Meu este Manase, Efraim, întărirea capului Meu, Iuda, împăratul Meu;
Moab, vasul nădejdii Mele; peste Idumeea voi întinde încălțămintea Mea; Mie străinii Mi s-au supus.”
Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va povățui până în Idumeea?
Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Și nu vei ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
Dă-ne nouă ajutor, ca să ieșim din necaz, că deșartă este izbăvirea de la om.
Cu Dumnezeu vom birui, iar El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.
Comentarii și recenzii
Fii primul care lasă un gând.