Psalmul 68

Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.

Afundatu-m-am în noroiul adâncului și nu este stare; venit-am întru adâncurile mării și viforul m-a potopit.

Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind în Dumnezeul meu.

Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar; întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, atunci le-am plătit.

Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșelile mele de la Tine nu s-au ascuns.

Să nu fie rușinați pentru mine cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici să fie ocărâți pentru mine cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.

Că pentru Tine am răbdat ocară, acoperit-a batjocura fața mea.

Înstrăinat am fost fraților mei și străin fiilor mamei mele,

că râvna casei Tale m-a mâncat și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.

Și mi-am smerit cu post sufletul meu și mi s-a făcut spre ocară mie.

Și mi-am făcut îmbrăcăminte de sac și am ajuns lor de batjocură.

Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți și despre mine cântau cei ce beau vin.

Iar eu, către Tine este rugăciunea mea, Doamne; vreme bine ai primit. Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale, auzi-mă, întru adevărul mântuirii Tale.

Izbăvește-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și de adâncul apelor.

Să nu mă înece viforul apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-și închidă asupra mea groapa gura ei.

Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.

Să nu-Ți întorci fața de la sluga Ta; când mă necăjesc, degrabă mă auzi.

Ia aminte la sufletul meu și-l mântuiește pe el; pentru vrăjmașii mei izbăvește-mă.

Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și înfruntarea mea; înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc.

Ocara a așteptat sufletul meu și necaz; și am așteptat pe cel ce s-ar fi întristat împreună cu mine, dar nu era, și mângâietori, dar nu i-am aflat.

Și mi-au dat spre mâncarea mea fiere și în setea mea m-au adăpat cu oțet.

Facă-se masa lor înaintea lor cursă și răsplătire și sminteală.

Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă, și spinarea lor pururea o gârbovește.

Varsă peste ei mânia Ta și urgia mâniei Tale să-i cuprindă pe ei.

Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie cel ce locuiește.

Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit și la durerea rănilor mele au adăugat.

Adaugă fărădelege la fărădelegea lor și să nu intre întru dreptatea Ta.

Șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie.

Sărac și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.

Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare, slăvi-L-voi pe El cu laudă,

și va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, care scoate coarne și unghii.

Să vadă săracii și să se veselească; căutați pe Dumnezeu și va fi viu sufletul vostru.

Că a auzit pe cei săraci Domnul și pe cei ferecați ai Săi nu i-a urgisit.

Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate cele ce se târăsc într-însele.

Că Dumnezeu va mântui Sionul și se vor zidi cetățile Iudeii și vor locui acolo și-l vor moșteni pe el.

Și seminția robilor Tăi îl va stăpâni pe el și cei ce iubesc numele Tău vor locui într-însul.