Psalmul 72

Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepți la inimă.

Iar mie, puțin a fost să nu-mi alunece picioarele, puțin a fost să nu se poticnească pașii mei.

Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor.

Că nu au necazuri până la moartea lor și tărie au întru bătaia lor.

De osteneli omenești n-au parte și cu ceilalți oameni nu vor fi biciuiți.

Pentru aceasta i-a stăpânit pe ei mândria până în sfârșit; îmbrăcatu-s-au cu nedreptatea și cu necredința lor.

Ieși-va ca din seu nedreptatea lor; trecut-au în dorința inimii.

Gânditu-s-au și au grăit întru viclenie; nedreptate întru înălțime au grăit.

Ridicat-au împotriva cerului gura lor și limba lor a străbătut pe pământ.

Pentru aceasta se va întoarce poporul meu aici și zile pline se vor afla întru ei.

Și au zis: Cum a cunoscut Dumnezeu? Și este oare cunoștință întru Cel Preaînalt?

Iată aceștia sunt păcătoșii și îndestulați în veac, dobândit-au bogăție.

Și am zis: Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele.

Că am fost biciuit toată ziua și mustrarea mea în dimineți.

De aș fi grăit așa, iată aș fi călcat făgăduința neamului fiilor Tăi.

Și mă frământam să pricep aceasta; anevoios lucru este înaintea mea,

Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul lor.

Însă pentru vicleșugurile lor ai pus lor rele, doborâtu-i-ai pe ei când s-au înălțat.

Cum s-au făcut pustiire îndată! Pierit-au, s-au sfârșit din pricina fărădelegii lor.

Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic îl vei face.

Că s-a aprins inima mea și rărunchii mei s-au schimbat.

Și eu de nimic eram și nu știam; ca un dobitoc eram înaintea Ta.

Dar eu sunt pururea cu Tine; apucat-ai mâna cea dreaptă a mea.

Și cu sfatul Tău m-ai povățuit și cu slavă m-ai primit.

Că ce am eu în cer și de la Tine ce am voit pe pământ?

Stins-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele și partea mea, Dumnezeule, în veac.

Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; pierdut-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.

Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului.