Psalmul 73

Pentru ce, Dumnezeule, ne-ai lepădat până în sfârșit? Aprinsu-s-a mânia Ta peste oile pășunii Tale?

Adu-Ți aminte de adunarea Ta, pe care ai câștigat-o de la început. Izbăvit-ai toiagul moștenirii Tale, muntele Sionului acesta în care ai locuit.

Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor până în sfârșit, câte a viclenit vrăjmașul în locașul cel sfânt al Tău.

Și s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul praznicului Tău; pusu-și-au semnele lor, semne și n-au cunoscut.

Ca la ieșirea din pădure cu topoarele au tăiat ușile lui deodată; cu securea și cu bardele l-au sfărâmat.

Ars-au cu foc locașul cel sfânt al Tău; până la pământ au pângărit locașul numelui Tău.

Zis-au în inima lor rudeniile lor împreună: Veniți să încetăm toate praznicele lui Dumnezeu de pe pământ.

Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este prooroc și pe noi nu ne va mai cunoaște.

Până când, Dumnezeule, va ocărî vrăjmașul, întărâta-va potrivnicul numele Tău până în sfârșit?

Pentru ce întorci mâna Ta și dreapta Ta din mijlocul sânului Tău până în sfârșit?

Dar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.

Tu ai întărit cu puterea Ta marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor în apă.

Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.

Tu ai despicat izvoare și pâraie; Tu ai secat râuri puternice.

A Ta este ziua și a Ta este noaptea; Tu ai întocmit lumina și soarele.

Tu ai făcut toate marginile pământului; vara și primăvara Tu le-ai zidit.

Adu-Ți aminte de aceasta: vrăjmașul a ocărât pe Domnul și poporul cel fără de minte a întărâtat numele Tău.

Să nu dai fiarelor sufletul ce se mărturisește Ție; sufletele săracilor Tăi să nu le uiți până în sfârșit.

Caută spre legământul Tău, că s-au umplut cei întunecați ai pământului de casele fărădelegilor.

Să nu se întoarcă cel smerit rușinat; săracul și sărmanul vor lăuda numele Tău.

Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ți aminte de ocara Ta, cea de toată ziua a celui fără de minte.

Nu uita glasul rugătorilor Tăi; mândria celor ce Te urăsc pe Tine să suie pururea la Tine.