Psalmul 76

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, și a luat aminte spre mine.

În ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; cu mâinile mele noaptea înaintea Lui și nu m-am înșelat. Nu a voit să se mângâie sufletul meu.

Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am cutremurat; gândit-am și a slăbit duhul meu.

Apucat-au strajele de noapte ochii mei; tulburatu-m-am și n-am grăit.

Gândit-am la zilele cele de demult și de anii cei veșnici mi-am adus aminte și cugetam.

Noaptea în inima mea gândeam și se frământa duhul meu, zicând:

Oare în veci mă va lepăda Domnul și nu va mai binevoi?

Sau până în sfârșit mila Sa o va opri, sfârșit-a cuvântul din neam în neam?

Oare uita-va să Se milostivească Dumnezeu, sau va opri în mânia Sa îndurările Sale?

Și am zis: Acum am început; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.

Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului și-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.

Și voi cugeta la toate lucrurile Tale și la faptele Tale mă voi gândi.

Dumnezeule, în sfințenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?

Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni! Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta.

Izbăvit-ai cu brațul Tău pe poporul Tău, pe fiii lui Iacob și ai lui Iosif.

Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au temut; tulburatu-s-au adâncurile.

Mulțimea sunetului apelor; glas au dat norii, că săgețile Tale trec.

Glasul tunetului Tău în vârtej; luminat-au fulgerele Tale lumea; clătinatu-s-a și s-a cutremurat pământul.

În mare este calea Ta și cărările Tale în ape multe și urmele Tale nu se vor cunoaște.

Povățuit-ai ca pe niște oi pe poporul Tău cu mâna lui Moise și a lui Aaron.