Psalmul 89

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă din neam în neam.

Mai înainte de ce s-au făcut munții și s-a zidit pământul și lumea, din veac și până în veac ești Tu.

Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis: Întoarceți-vă, fii ai oamenilor.

Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, și ca straja nopții.

Nimicnicie vor fi anii lor; dimineața ca iarba va trece.

Dimineața va înflori și va trece, seara va cădea, se va usca și se va întări.

Că ne-am sfârșit de urgia Ta și de mânia Ta ne-am tulburat.

Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greșelile noastre cele ascunse la lumina feței Tale.

Că toate zilele noastre s-au împuținat și în mânia Ta ne-am stins.

Anii noștri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere; că a trecut vremea peste noi și ne-am povățuit.

Cine cunoaște puterea mâniei Tale și, de frica Ta, cine poate spune urgia Ta?

Așa fă cunoscută dreapta Ta și pe cei certați cu inima, întru înțelepciune.

Întoarce-Te, Doamne! Până când? Și Te milostivește spre robii Tăi.

Umplutu-ne-am dimineața de mila Ta și ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieții noastre.

Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.

Caută spre robii Tăi și spre lucrurile Tale și îndreptează pe fiii lor.

Și să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi și lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi și lucrul mâinilor noastre îl îndreptează.