Psalmul 93

Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit.

Înalță-Te, Cel ce judeci pământul, răsplătește răsplătirea celor mândri.

Până când păcătoșii, Doamne, până când păcătoșii se vor lăuda?

Vor vorbi și vor grăi nedreptate, grăi-vor toți cei ce lucrează fărădelegea?

Poporul Tău, Doamne, l-au umilit și moștenirea Ta au asuprit-o.

Pe văduvă și pe sărac au omorât și pe cel străin l-au ucis.

Și au zis: Nu va vedea Domnul, nici va pricepe Dumnezeul lui Iacob.

Înțelegeți dar, cei neînțelepți din popor, și cei nebuni, înțelepțiți-vă odată.

Cel ce a sădit urechea, oare nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare nu privește?

Cel ce ceartă neamurile, oare nu va mustra, Cel ce învață pe om cunoștința?

Domnul cunoaște gândurile oamenilor, că sunt deșarte.

Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, și din legea Ta îl vei învăța pe el,

Ca să-l liniștești pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.

Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său și moștenirea Sa nu o va părăsi,

Până ce se va întoarce judecata întru dreptate și cei ce se țin de ea, toți cei drepți cu inima.

Cine se va scula cu mine împotriva celor ce viclenesc și cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?

De nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puțin de nu s-ar fi sălășluit în iad sufletul meu.

Când ziceam: Clătinatu-s-a piciorul meu, mila Ta, Doamne, mă ajuta.

Când s-au înmulțit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.

Oare stă împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face osteneală împotriva poruncii?

Vâna-vor sufletul dreptului și sânge nevinovat vor osândi.

Dar Domnul a ajuns scăparea mea și Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele.

Și le va răsplăti lor Domnul fărădelegea lor și după viclenia lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.