Acatistul Sfantului Antonie cel Mare

Condac 1: Glasul al 8-lea:

Podobie: Aparatoare Doamna…

Fugind de intunericul cel negru al Egip­tu­lui, ai cautat pamantul cel de viata da­ta­tor al pustiului. Prin infranare si nevointa ves­tejind sal­tarile trupului Prea­lau­date, te-ai facut pilda mo­nahilor, de Dum­ne­zeu cuge­ta­to­rule, celor ce striga: Bucura-te, Parinte Antonie!

Icos 1

Om cu firea te-ai aratat, Parinte, dar te-ai vazut im­preuna-cetatean cu in­gerii, caci ai vietuit pe pamant ca fiind fara de trup, Prea­cu­­vioase Antonie, lepadand toata purtarea de grija a trupului; pentru aceasta strigam tie:

Bucura-te, odrasla cucernicului parinte;

Bucura-te, ramura credincioasei maici sfinte;

Bucura-te, vlastarul cel nevestejit al Egiptului;

Bucura-te, povatuitorul cel mare al pustiului;

Bucura-te, ca din tinerete lui Hristos ai urmat;

Bucura-te, ca fireste de trup te-ai departat;

Bucura-te, aratatorule al cailor mo­na­hicesti;

Bucura-te, cel ce voiesti mantuirea muri­to­rilor;

Bucura-te, izbavitorul din inselaciuni al celor multi;

Bucura-te, datatorul raurilor de tamaduiri;

Bucura-te, cel prin care Dumnezeu S-a preainaltat;

Bucura-te, cel prin care satana s-a rusinat;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 2

Vazandu-te vrajmasul pe tine, de Dum­ne­zeu purtatorule, la inaltime ridicat, se ispitea a te impiedica de la toate faptele bune; insa dupa putin, s-a rusinat de sporirea ta prin care, ne­voin­du-te cu trupul si inaltandu-te cu sufletul, strigai lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 2

Avand cunostinta celor ce sunt ca si cum nu ar fi, ai trecut cu vederea pe cele tre­ca­toare desfatari ale vietii; deci in mor­mant inchi­zandu-te, prin multe necazuri te-ai in­te­leptit, na­dejdea spre Dumnezeu pu­­nandu-ti; pentru care auzi acestea:

Bucura-te, insuflatorule al nadejdii in Dum­nezeu;

Bucura-te, pierzatorule al nebuniei vraj­ma­su­lui;

Bucura-te, cel ce nu te inspaimanti de ra­nirile lui;

Bucura-te, biruitorul uneltirilor lui;

Bucura-te, lauda cea vestita a pamantului Egiptului;

Bucura-te, cel mai stralucit decat toti mo­na­hii, lumina cea stralucita;

Bucura-te, floarea cea de Dumnezeu im­po­do­bita a cuviosilor;

Bucura-te, frumusetea cea preastralucita a sfin­tilor;

Bucura-te, intelepte deslusitor al inteleptilor;

Bucura-te, luceafarul luminator al luce­fe­rilor;

Bucura-te, izvorul cel viu al pustiei;

Bucura-te, glasul cel puternic, risipitor al tran­daviei;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 3

Puterea Celui preainalt tare te-a facut in toate, Antonie fericite, ca, vazand por­­ni­rea vrajmasilor cea nepu­tin­cioasa venind asu­pra ta, neclintit ai ramas si, cu darul in­con­jurat fiind de toate partile, stri­gai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Avand dumnezeiasca dorinta inca mai mult a fi necajit, Cugetatorule de Dum­­­ne­zeu, ai vazut dum­ne­zeiescul har; ca din cer lu­mi­na pogorandu-se te-a cercetat pe tine in nevointa, si glas ai auzit intarindu-te, iar noi graim catre tine:

Bucura-te, fiu al dumnezeiestii lumini;

Bucura-te, locas al Duhului Sfant;

Bucura-te, faclia cea nestinsa a linistii;

Bucura-te, canonul cel preadrept al in­fra­narii;

Bucura-te, privirea cea preadulce a in­ge­rilor si a oamenilor;

Bucura-te, marirea cea laudata a celor alesi;

Bucura-te, izgonitorule al patimilor omenesti;

Bucura-te, imbogatitorule de dumnezeiesc har;

Bucura-te, Parinte, intaistatator al Parintilor;

Bucura-te, preacinstite iscusit pazitor al celor neinsotiti;

Bucura-te, cel ce covarsesti intru cu­nos­tinta pe cei intelepti;

Bucura-te, cel ce intaresti pe credinciosii cei cazuti, ridicandu-i;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 4

Aprins fiind de dumnezeiasca do­rinta, catre muntele pustiului ai alergat, An­to­­nie, bucurandu-te; iar cel naravit intru rautate un disc mare de argint a pus ina­intea ta, insa tu, ca pe un gunoi defai­man­du-l, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Nevoindu-te mai presus de fire, Pa­rinte Antonie, si biruind relele vicle­­suguri dia­­vo­lesti, mai presus de acestea te-ai aratat; deci, fa­candu-te cetatean al pus­tiei, auzi de la noi acestea:

Bucura-te, canonul si temelia pustnicilor;

Bucura-te, plangerea impotriva railor vrajmasi;

Bucura-te, slujitorul slujbelor celor mai bune;

Bucura-te, datatorule al celor care cer cele dum­­ne­zeiesti;

Bucura-te, ca rau ai patimit, vrajmasului im­po­­tri­vindu-te;

Bucura-te, ca, impreunandu-te cu Dumne­zeu, te-ai veselit;

Bucura-te, minunea cea preaveselitoare a ingerilor;

Bucura-te, cel ce esti rana grea a de­monilor;

Bucura-te, credinciosule slujitor al lui Dum­ne­zeu;

Bucura-te, inaintestatator al credinciosilor;

Bucura-te, cel prin care s-au desertat cetatile;

Bucura-te, prin care muntii in cetati s-au schim­bat;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 5

Vrand a trece Nilul, Parinte de Dum­­ne­zeu purtatorule Antonie, luntre nea­flan­du-se, te-ai suit pe un crocodil, mer­gand spre cercetarea rugatorilor tai, strigand im­preuna cu dansii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Vazandu-te tinerii Egiptului in pus­tie lo­cuind, ca pe unul mai presus de oa­meni, si auzind invatatura ta, s-au schimbat cu dum­ne­ze­iasca schimbare; pen­tru care, slavind pe Dumnezeu, strigam tie:

Bucura-te, cel ce esti om intre ingeri;

Bucura-te, cel ce esti inger intre oameni;

Bucura-te, cel ce, prin pildele tale, pa­man­tul l-ai facut cer;

Bucura-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dum­­nezeu;

Bucura-te, ca ai surpat spranceana de­mo­nilor;

Bucura-te, cel ce ai inaltat viata mu­ri­to­rilor;

Bucura-te, tainuitorule al dumnezeiestii Sta­­pa­nii cea in trei Sori;

Bucura-te, povatuitorule al dumnezeiestii pe­­tre­ceri;

Bucura-te, ridicarea celor cazuti;

Bucura-te, mantuirea multora;

Bucura-te, ca ne povatuiesti pe noi a urma tie;

Bucura-te, ca, urmand povetele tale, adu­nam sufletului bogatie;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 6

Propovaduitor al dreptei credinte te-ai ara­­tat celor fara de Dumnezeu si, voind a te face mucenic, cu barbatie in oras ai in­trat; dar, neimplinindu-ti dorinta, cu sin­gura bu­na­vointa te-ai facut desavarsit ne­voitor, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Ca un luceafar in pustiul Egiptului stra­­lu­cind, intunericul inselaciunii ai gonit si, sa­­var­sind pururea tamaduiri, prin tine Dum­­ne­zeu S-a preaslavit; pentru care pri­mesti de la noi acestea:

Bucura-te, cel prin care se impodobesc cu­viosii;

Bucura-te, cel prin care oamenii se mantuiesc;

Bucura-te, dumnezeasca mangaiere a bol­na­vilor;

Bucura-te, harul cel dumnezeiesc al cala­to­rilor;

Bucura-te, ca ai vindecat prin rugaciune pe cea indracita;

Bucura-te, preafericite, cel ce de toti te-ai de­par­tat;

Bucura-te, ca indata in pustie ai fugit;

Bucura-te, cel ce ai ravnit la viata ingereasca;

Bucura-te, cel ce te-ai facut dumnezeisc slu­jitor;

Bucura-te, cel ce te-ai aratat pentru noi mij­lo­ci­tor catre Domnul;

Bucura-te, povatuitorul poporului catre Dum­ne­zeu;

Bucura-te, impaciuitorul oamenilor cu Dum­ne­zeu;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 7

Ramanand in muntii pustiului Ma­rele An­­to­nie, hrana de la cei de alta cre­dinta avea; apoi, lucrand pa­mantul, cu grau si cu finice se hranea, fiarele infrico­sandu-se, iar pe cre­dinciosi indemnandu-i a canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Nou oras ai aratat adancimea pus­tie­ta­tii, An­­tonie fericite, cel deo­po­triva cu in­ge­rii; caci ca un alt Ie­ru­salim si Sinai muntele tau s-a preamarit si, ca un alt Moise si Ilie ara­tan­du-te, auzi acestea:

Bucura-te, al doilea Moise cu faptele;

Bucura-te, al doilea Ilie cu chipurile;

Bucura-te, cel ce blandetii lui David te-ai ase­ma­nat;

Bucura-te, cel ce cararile Botezatorului ai urmat;

Bucura-te, cel ce ai izvorat apa monahilor in loc insetat;

Bucura-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemanat;

Bucura-te, cel ce in fiecare zi ai sfatuit pe mo­nahi;

Bucura-te, cel ce ai povatuit indeosebi pe cei gresiti;

Bucura-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;

Bucura-te, cel ce ai indreptat pe cei slabanogi;

Bucura-te, cel ce ai gonit patimile cele su­fle­testi;

Bucura-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupesti;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 8

Straina minune! Vazand vanarea in multe fe­luri, nicidecum nu te-ai spai­man­tat, de trei ori fericite; iar vanatorul, dum­nezeiasca ta fata vazand, de frica fiind cu­prins, indata a murit, fa­can­du-te tu pilda tuturor celor ispititi a striga lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 8

Cu totul vesel te-ai aratat, vazand inal­ta­rea su­fle­tului lui Ammun, pe care ai ara­tat-o celor impreuna cu tine intrebat fiind de dansii, de Dum­nezeu purtatorule Antonie; pen­tru aceea, vazand sfintenia ta, minu­nan­du-ne, strigam tie:

Bucura-te, insuti vazatorule al tainelor;

Bucura-te, trecatorule cu vederea al pa­mantestilor lucruri;

Bucura-te, luminarea adevarata a celor necu­nos­­ca­tori;

Bucura-te, grabnica supunere a supusilor;

Bucura-te, ca pe cele viitoare, ca pe cele de fata le vedeai;

Bucura-te, ca aratai cu putinta pe cele cu ne­­pu­tinta;

Bucura-te, ca ai mantuit pe tinerii cei in­dra­citi;

Bucura-te, cel ce ai tamaduit pe cei bol­navi de ochi;

Bucura-te, cel ce vedeai inaltarea su­fle­telor;

Bucura-te, cel ce mai inainte spuneai iesirea lor;

Bucura-te, toiagul cel bun al monahilor;

Bucura-te, cinstita impodobire a credin­cio­silor;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 9

Tot darul cel dumnezeiesc ca si Pavel ai primit, ca cel ce te-ai facut si tu, toate tu­­tu­ror, pe toti covarsindu-i, Antonie, pana si in vaz­­duh te-ai rapit, Cuvioase; pentru care, incu­tre­murat cu totul strigai lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 9

Pe ritorii cei mult vorbitori ca pe niste pesti fara de glas i-ai aratat prin cu­vin­tele tale, de Dumnezeu pur­ta­to­rule, ca, ri­to­ri­sind despre Dumnezeu, cu­vin­te­le tale ase­ma­nandu-le cu lucrurile, te-ai fa­cut minunat si slavit; pentru aceasta cantam tie:

Bucura-te, versul intelepciunii lui Dum­nezeu;

Bucura-te, vistieria cuvintelor Lui;

Bucura-te, cel mai intelept decat toti fi­lozofii;

Bucura-te, cel mai iscusit si mai inalt in cu­vin­te;

Bucura-te, preaslavita auzire si graire a celor in­telepti;

Bucura-te, preacinstita oglindire a mo­na­hilor si a tuturor celor ce te cauta;

Bucura-te, cel ce veselesti auzul cre­din­ciosilor;

Bucura-te, cel ce ai dezlegat impleticirile filo­so­filor;

Bucura-te, fiu al lui Dumnezeu, dupa im­par­tasire;

Bucura-te, inaltarea preacuviosilor dupa stra­duire;

Bucura-te, cel prin care s-a infiintat mona­his­mul;

Bucura-te, cel prin care s-au indreptat cre­din­ciosii;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 10

Grabindu-te, de Dumnezeu purta­to­rule Pa­rin­te, dupa porunca dinainte primita de la Dum­nezeu, te-ai dus catre Pavel Tebeul; si, impie­di­candu-te de multe ispite, nu te-ai in­fri­cosat de relele intam­plari; si, dobandind ceea ce doreai, ai incetat intris­tarea, strigand lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 10

A doua oara facand calatoria Marele An­to­nie si gra­bin­du-se catre Pavel Tebeul, a vazut inaltarea su­fle­tului lui; deci aler­­gand si gasindu-l mort, l-a ingropat, lu­an­du-i im­bra­camintea; pentru care strigam lui:

Bucura-te, inger purtator de trup;

Bucura-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;

Bucura-te, cel ce ai vazut nevointele lui Pavel;

Bucura-te, slujitorul ingroparii lui;

Bucura-te, cel ce ai istorisit vietuirea lui;

Bucura-te, cel ce te-ai imbogatit cu a lui fap­tu­ra buna;

Bucura-te, cel ce mai inainte ai cunoscut in­se­la­­ciunea eresurilor;

Bucura-te, cel ce ai alinat tulburarea Bise­ri­cilor;

Bucura-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;

Bucura-te, partasul dreptei cunostinte;

Bucura-te, buna mireasma a pustiurilor;

Bucura-te, buna insuflare a monahilor;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 11

Nevoind Valens, cel de cele arie­nesti cu­­ge­tator, a recunoaste pe Fiul Dum­­nezeu Preainalt, te-ai pornit impotriva lui, An­to­nie; si el, ticalosul, luand cele dupa fap­tele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dum­nezeu strigai: Aliluia!

Icos 11

Lumina trimisa de Luminatorul cel mare ara­tandu-te tu, Antonie, ai lu­mi­nat pe toti, si pe ucenicii tai sfatuind, mai inainte le-ai aratat mu­tarea ta din viata de aici; iar ei, de intristare fiind cuprinsi, cantau tie acestea:

Bucura-te, mangaierea noastra;

Bucura-te, incurajarea tuturor;

Bucura-te, hranitorul celor flamanzi de cele ce­resti;

Bucura-te, sfatuitorul celor doritori de cele su­­fle­testi;

Bucura-te, ca iesirea ta mai inainte ai cu­nos­cut-o, de Dumnezeu purtatorule;

Bucura-te, urmatorule al inteleptitilor de Dum­­ne­zeu Apostoli;

Bucura-te, cel prin care pamantenii se lauda;

Bucura-te, cel prin care inteleptii se apara;

Bucura-te, desfatarea slavei celei negraite;

Bucura-te, amintirea hranei tale celei sfinte;

Bucura-te, ca invataturile tale cu drag le pri­mim;

Bucura-te, ca ne mantuim sufletul ur­man­du-ti sfa­turile;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 12

De mare dar s-a invrednicit marele Ata­na­sie, luand amandoua hainele tale, de Dum­­nezeu purtatorule Antonie; si scriind dum­ne­­zeiasca viata ta, cea de una suta si cinci ani, striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Canti acum impreuna cu ingerii, ca mai inain­te cu oamenii, in ceruri ve­se­lin­du-te, Fericite, cantarea cea intreit-sfanta lui Dum­ne­zeu, pe Care roaga-L pen­tru cei ce te cinstim pe tine, An­tonie, si cu dragoste cantam acestea:

Bucura-te, locuitorul celor ceresti;

Bucura-te, impodobitorul celor pamantesti;

Bucura-te, cel ce impreuna-petreci cu ingerii;

Bucura-te, impreuna-vorbitorule cu sfintii;

Bucura-te, pururea laudatorule al Preasfintei Treimi;

Bucura-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor catre Dumnezeu;

Bucura-te, povatuitorul si sprijinitorul celor ce te lauda pe tine;

Bucura-te, stralucitule pastor si invata­to­rule al uce­nicilor tai;

Bucura-te, inaintestatator al tuturor cu­vio­silor;

Bucura-te, preacinstitule conducator al celor ne­­ca­satoriti;

Bucura-te, cel ce esti cald mijlocitor al celor ce poarta numele tau;

Bucura-te, mare aparator al celor ce te cinstesc pe tine;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 13

O preaintelepte de Dumnezeu pur­ta­to­rule An­tonie, capetenia parintilor si slava cu­vio­silor, primeste de la noi aceste laude ce cu tot su­fletul le aducem tie si roa­ga-te lui Dum­nezeu pentru noi cei ce strigam: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Apoi iarasi se zice: Icosul intai: Om cu firea te-ai aratat…; Condacul intai: Fugind de intunericul…

Icos 1

Om cu firea te-ai aratat, Parinte, dar te-ai vazut im­preuna-cetatean cu in­gerii, caci ai vietuit pe pamant ca fiind fara de trup, Prea­cu­­vioase Antonie, lepadand toata purtarea de grija a trupului; pentru aceasta strigam tie:

Bucura-te, odrasla cucernicului parinte;

Bucura-te, ramura credincioasei maici sfinte;

Bucura-te, vlastarul cel nevestejit al Egiptului;

Bucura-te, povatuitorul cel mare al pustiului;

Bucura-te, ca din tinerete lui Hristos ai urmat;

Bucura-te, ca fireste de trup te-ai departat;

Bucura-te, aratatorule al cailor mo­na­hicesti;

Bucura-te, cel ce voiesti mantuirea muri­to­rilor;

Bucura-te, izbavitorul din inselaciuni al celor multi;

Bucura-te, datatorul raurilor de tamaduiri;

Bucura-te, cel prin care Dumnezeu S-a preainaltat;

Bucura-te, cel prin care satana s-a rusinat;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 1

Fugind de intunericul cel negru al Egip­tu­lui, ai cautat pamantul cel de viata da­ta­tor al pustiului. Prin infranare si nevointa ves­tejind sal­tarile trupului Prea­lau­date, te-ai facut pilda mo­nahilor, de Dum­ne­zeu cuge­ta­to­rule, celor ce striga: Bucura-te, Parinte Antonie!

si se face otpustul.