(Rostita de obicei in perioada Postului Mare)
Doamne si Stapanul vietii mele,
- duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert, nu mi-l da mie.
Ci duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei,
- daruieste-l mie, slugii Tale.
Asa, Doamne, Imparate,
daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu,
ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.
(Se face o metanie)
Obs: Aceasta rugaciune este recitata cu respect si pocainta, fiind un indemn pentru smerenie si recunoasterea propriilor slabiciuni.