Ajunul Nașterii Domnului

Ce prăznuim

Ajunul Nașterii Domnului — numit în popor Ajunul Crăciunului — este ziua de post și de pregătire pentru marele praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, prăznuit la 25 decembrie. În această zi, Biserica încheie Postul Nașterii Domnului și așteaptă cu bucurie venirea în lume a Mântuitorului.

Rânduiala zilei

Dis-de-dimineață se citesc Ceasurile Împărătești, împletite cu proorociile care au vestit mai dinainte nașterea lui Mesia din Fecioară, în Betleem. Spre seară se săvârșește Vecernia unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, în așteptarea praznicului. După tradiție, credincioșii postesc până seara, când se arată cea dintâi stea, spre pomenirea stelei care i-a călăuzit pe magi la Betleem.

Tot astăzi este pomenită Sfânta Cuvioasă Muceniță Eugenia, care, lepădând slava și bogăția lumii, a viețuit în feciorie și în nevoință, iar la urmă a pătimit la Roma pentru Hristos, primind cununa muceniciei.

Cinstirea

Ajunul Nașterii Domnului se prăznuiește în fiecare an la 24 decembrie și încheie Postul Nașterii Domnului, care începe la 15 noiembrie. În evlavia românească, această zi este bogată în datini creștinești: copiii și colindătorii umblă din casă în casă cu colindul și cu Steaua, vestind tuturor Nașterea Domnului, iar gazdele îi răsplătesc cu colaci, mere și nuci. Gospodinele gătesc bucatele praznicului, iar postul se ține cu grijă până la Vecernia praznicului sau până la răsăritul celei dintâi stele, după rânduiala locului. În unele părți, gospodarii pun sub fața de masă fân sau paie, spre pomenirea ieslei din Betleem în care a fost culcat Pruncul. Astfel, casa creștinului se gătește deopotrivă trupește și sufletește, spre a-L primi pe Pruncul cel ceresc.