Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)

Ce prăznuim

La praznicul Floriilor, Biserica prăznuiește intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în cetatea Ierusalimului, cu puține zile înainte de Patimile Sale cele de bunăvoie. Este o duminică a bucuriei, în care Împăratul slavei este întâmpinat ca un biruitor, dar totodată și pragul de intrare în Săptămâna cea Mare a Sfintelor Patimi.

Praznicul

Venind din Betania, unde cu puțin înainte îl înviase din morți pe prietenul Său Lazăr, cel de patru zile îngropat, Domnul S-a apropiat de Ierusalim. A trimis mai înainte pe doi dintre ucenici să-I aducă un mânz legat, spunând că, de va întreba cineva, să răspundă: „Domnul are trebuință de el”. După proorocia lui Zaharia — „Iată, Împăratul tău vine la tine blând și șezând pe mânzul asinei” —, Hristos a intrat în cetate șezând pe un mânz pe care nimeni nu se suise. Mulțimea, care auzise de minunea învierii lui Lazăr, L-a întâmpinat cu ramuri de finic și de măslin, așternându-și hainele pe cale. Copiii și tot poporul strigau: „Osana Fiului lui David! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” Iar când fariseii cârteau, Domnul a mărturisit că, de vor tăcea aceștia, pietrele vor striga. Iar când a intrat în Ierusalim, s-a cutremurat toată cetatea, întrebând: „Cine este Acesta?”, iar mulțimile răspundeau: „Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii”.

Însemnătatea

Intrarea în Ierusalim descoperă chipul Împăratului celui blând și smerit, Care vine nu pe cal de război, ci pe mânzul asinei, aducând pace și mântuire. Bucuria mulțimilor și osanalele pruncilor vestesc mai dinainte biruința asupra morții, pe care Domnul avea să o arate deplin prin Învierea Sa. Totodată, praznicul ne pune înainte nestatornicia lumii: aceleași glasuri care strigau „Osana” aveau să strige peste puține zile „Răstignește-L”. De aceea, Floriile ne cheamă să-L primim pe Hristos nu numai cu ramuri, ci cu inima curată și cu credință neclintită. Ramurile pe care le purtăm sunt mărturia că Îl primim ca pe Împăratul și Biruitorul nostru, gata a-I urma pe calea Crucii până la bucuria Învierii.

Cinstirea

Floriile sunt praznic cu dată schimbătoare, prăznuit întotdeauna în duminica dinaintea Sfintelor Paști, la încheierea Postului Mare și în pragul Săptămânii Patimilor. În această zi este dezlegare la pește. La slujbă se sfințesc și se împart ramuri de salcie înmugurită (mâțișori), care la români țin locul stâlpărilor de finic și sunt semn al biruinței și al vieții; credincioșii le duc acasă și le păstrează la icoane. Mulți creștini își serbează în această zi numele de floare. Troparul praznicului: „Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție, Biruitorului morții, strigăm: Osana Celui dintru înălțime, bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.”

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai intrat în Ierusalim spre Patima cea de bunăvoie, intră și în cetatea sufletului nostru, curățește-o de tot păcatul și ne învrednicește a Te întâmpina cu inimă curată și a purta crucea urmării Tale, spre Înviere. Amin.