Despre post

Rostul postului

Postul este rânduiala prin care creștinul se înfrânează, pentru o vreme, de la anumite bucate și de la desfătări, spre folosul sufletului. El nu este scop în sine, nici o simplă cumpătare la mâncare, ci un mijloc de curățire și de întărire a voinței, un ajutor de neînlocuit al rugăciunii. Postul a fost rânduit de Dumnezeu încă din rai, când i s-a poruncit lui Adam să se ferească de un pom; Domnul Însuși a postit patruzeci de zile în pustie, iar despre soiul cel greu al diavolilor a spus că nu iese decât cu rugăciune și cu post. Prin înfrânarea trupului, sufletul se ușurează, mintea se limpezește, iar patimile se domolesc.

Cele patru posturi

Biserica a rânduit peste an patru posturi de mai lungă durată. Cel dintâi și cel mai însemnat este Postul cel Mare, al Sfintelor Paști, care ne pregătește, vreme de șapte săptămâni, pentru Învierea Domnului. Urmează Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, care se începe după Duminica Tuturor Sfinților și ține până la praznicul lor, la sfârșitul lunii iunie. Al treilea este Postul Adormirii Maicii Domnului, între întâi și paisprezece august, spre cinstirea Preacuratei. Iar al patrulea este Postul Nașterii Domnului, sau al Crăciunului, care se începe la mijlocul lunii noiembrie și ține până în ajunul praznicului.

Pe lângă acestea, Biserica a așezat postul de peste săptămână, miercurea și vinerea — miercurea, pentru vinderea Domnului de către Iuda, iar vinerea, pentru Răstignirea Sa — precum și câteva zile anume, ca Înălțarea Sfintei Cruci, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul și ajunul Botezului Domnului.

Postul trupesc și cel sufletesc

Sfinții Părinți ne învață că postul are două aripi și că zborul spre Dumnezeu nu se face decât cu amândouă. Postul trupesc este ferirea de bucatele de dulce — carne, lapte, ouă și, în zilele mai aspre, pește, untdelemn și vin — și îndeobște înfrânarea de la lăcomia pântecelui. El se ține cu dreaptă socoteală, după puterea, vârsta și sănătatea fiecăruia, și cu binecuvântarea duhovnicului.

Dar postul trupesc, singur, nu folosește nimic dacă lipsește postul cel sufletesc. Acesta înseamnă ferirea de păcate, de gânduri și de vorbe rele, de mânie, de clevetire și de judecarea aproapelui, precum și împăcarea cu vrăjmașii și înmulțirea milosteniei. Postul cel adevărat, pe care îl voiește Dumnezeu, este, după proorocul Isaia, a dezlega nedreptatea, a împărți pâinea cu cel flămând și a nu trece cu vederea pe cel lipsit. Cine postește de bucate, dar nu-și înfrânează limba și inima, se aseamănă celui ce ține o corabie legată la mal, dar cu pânzele sfâșiate. Postul deplin unește înfrânarea trupului cu curăția inimii, rugăciunea cu milostenia, și așa se face bineprimit înaintea lui Dumnezeu.