Pilda Samariteanului Milostiv

Evanghelia

Un învățător de lege s-a ridicat, ispitindu-L pe Iisus și zicând: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Luca 10, 25-37). Iar Domnul l-a întors la Lege: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta… și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” „Bine ai răspuns, fă aceasta și vei fi viu.” Dar el, voind să se îndreptățească, a întrebat: „Și cine este aproapele meu?” Atunci Iisus a spus pilda: un om cobora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături; la fel și un levit. Iar un samarinean, călătorind, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă; s-a apropiat, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, l-a pus pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el. „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut?” „Cel ce a făcut milă cu el.” „Mergi și fă și tu asemenea.”

Tâlcuire

Pilda are întâi un înțeles limpede, pentru viețuire. Cărturarul îngustase noțiunea de aproapele numai la cei de un neam cu el. Domnul o lărgește nemăsurat: aproapele nu se hotărăște după sânge sau credință, ci este orice om aflat în nevoie. Și mai mult, El schimbă întrebarea: nu „cine îmi este mie aproapele?”, ci „cui mă fac eu aproapele?”. Iar aproapele nu se dovedește prin cuvânt, ci prin milă lucrătoare. Preotul și levitul, slujitori ai Legii, trec nepăsători, iar samarineanul cel disprețuit împlinește ceea ce ei nu au făcut.

Sfinții Părinți văd în pildă și un înțeles mai adânc. Omul căzut între tâlhari este firea omenească, adică Adam; Ierusalimul, din care cobora, este raiul; Ierihonul, lumea aceasta; tâlharii, diavolii care ne despoaie de haina harului și ne rănesc cu păcatele. Preotul și levitul, care trec pe alături, sunt Legea și proorocii, neputincioși a vindeca rana. Iar Samarineanul cel milostiv este Însuși Hristos, Care S-a apropiat de firea noastră cea rănită; untdelemnul și vinul sunt harul Sfintelor Taine, casa de oaspeți este Biserica, iar cei doi dinari, darul care ne ține până la a doua Sa venire.

Pentru viața noastră

Din pildă luăm întâi rușinea cea mântuitoare de a nu întreba, precum cărturarul, „cine îmi este aproapele?”, ca să ne dezvinovățim, ci de a ne face noi înșine aproapele oricui are trebuință de noi. Mila cea adevărată nu se oprește la părerea de rău, ci se apleacă, leagă rănile și poartă grija până la capăt, cu osteneală și cheltuială.

Dar să nu uităm nici cealaltă față a pildei: fiecare dintre noi este cel căzut între tâlhari, iar Hristos este Samarineanul care ne-a miluit. Din recunoștința pentru mila primită de la El izvorăște puterea de a fi și noi milostivi. „Mergi și fă și tu asemenea” rămâne porunca vie pentru fiecare zi.