Învierea Domnului (Sfintele Paști)

Ce prăznuim

Învierea Domnului este „praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor”, cea mai mare zi a anului bisericesc. În ea Biserica prăznuiește biruința lui Hristos asupra morții și a iadului: Cel răstignit și îngropat a înviat a treia zi din morți, cu moartea pe moarte călcând, și a dăruit viață celor din morminte.

Istoria praznicului

În dimineața cea dintâi a săptămânii, dis-de-dimineață, femeile mironosițe au venit la mormânt aducând miresme, ca să ungă trupul Domnului. Și iată, s-a făcut cutremur mare, iar îngerul Domnului, coborând din cer, a răsturnat piatra de la ușa mormântului. Le-a vestit lor: „Nu vă temeți; căutați pe Iisus cel răstignit? Nu este aici, căci a înviat, precum a zis”. Mormântul s-a aflat gol, iar giulgiurile zăceau jos. Cel dintâi S-a arătat Mariei Magdalena, apoi femeilor mironosițe, lui Petru și lui Ioan, celor doi ucenici în drum spre Emaus și, în cele din urmă, tuturor apostolilor, iar după opt zile lui Toma. Mai înainte de acestea, cu sufletul Său cel dumnezeiesc, Domnul Se pogorâse la iad, sfărâmase porțile cele veșnice și scosese de acolo pe Adam și pe toți drepții cei din veac adormiți.

Însemnătatea

Prin Învierea Sa, Hristos a surpat puterea morții, care stăpânea peste neamul omenesc de la căderea lui Adam. Moartea nu mai este pieire fără de nădejde, ci trecere spre viață; iadul a fost golit, iar raiul s-a deschis din nou. Învierea este temelia întregii credințe creștine, căci, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința noastră. Domnul a înviat ca cel dintâi rod al celor adormiți, iar prin El toți vom învia la ziua cea de apoi. Astfel, praznicul Paștilor nu este numai pomenirea unui fapt trecut, ci arvuna vieții celei veșnice și izvorul bucuriei neîncetate a Bisericii. Prin Botez, fiecare creștin se face părtaș morții și Învierii lui Hristos, îngropând pe omul cel vechi al păcatului și ridicându-se la viață nouă întru dreptate.

Cinstirea

Paștile se prăznuiesc la dată mobilă, în cea dintâi duminică după luna plină ce urmează echinocțiului de primăvară, potrivit Pascaliei ortodoxe. Praznicul este pregătit de Postul cel Mare, cel mai aspru și mai lung post de peste an, urmat de Săptămâna Sfintelor Patimi. În noaptea Învierii, credincioșii iau Lumina Sfântă și ascultă vestea „Hristos a înviat!”. Urmează Săptămâna Luminată, iar vreme de patruzeci de zile, până la Înălțare, creștinii se întâmpină cu salutul „Hristos a înviat!” — „Adevărat a înviat!”. În tradiția românească se înroșesc ouăle, se face pasca și cozonacul și se binecuvântează bucatele, iar la miezul nopții se aprind lumânări în jurul bisericilor și la mormintele celor adormiți. Toată Săptămâna Luminată, ușile împărătești rămân deschise, în semn că prin Înviere s-au deschis din nou porțile Raiului, iar praznicul se prelungește până la odovania Paștilor, în ajunul Înălțării Domnului.

Troparul

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le.

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai înviat din morți și ai surpat puterea morții, înviază și sufletele noastre din moartea păcatului, umple-ne de bucuria Învierii Tale și ne învrednicește de viața cea veșnică întru Împărăția Ta. Amin.