Înălțarea Domnului

Ce prăznuim

La praznicul Înălțării, Biserica prăznuiește suirea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, la patruzeci de zile după slăvita Sa Înviere. Cu trupul cel înviat și preaslăvit, Hristos S-a înălțat de pe Muntele Măslinilor și șade de-a dreapta Tatălui, ridicând firea noastră omenească la slava cea cerească. Praznicul încununează cele patruzeci de zile ale bucuriei pascale și deschide așteptarea Cincizecimii.

Praznicul

Vreme de patruzeci de zile după Înviere, Domnul S-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi, adeverindu-le Învierea și grăindu-le despre împărăția lui Dumnezeu. La împlinirea acestor zile, i-a dus afară spre Betania, pe Muntele Măslinilor, și le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui, botezul cu Duhul Sfânt. Apoi, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat și, binecuvântându-i, S-a înălțat la cer înaintea ochilor lor, iar un nor L-a luat dinaintea lor. Și, pe când priveau ei la cer, iată doi bărbați în veșminte albe au stat lângă ei și le-au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer.” Iar ucenicii, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare și erau de-a pururea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu.

Însemnătatea

Prin Înălțarea Sa, Hristos nu Se desparte de noi, ci ridică firea omenească pe care a luat-o până la tronul dumnezeirii, făcând-o părtașă slavei celei de sus. El este Cel dintâi Care intră, ca un începător al mântuirii noastre, în cele cerești, deschizându-ne și nouă calea și gătindu-ne loc. Înălțarea este chezășia celei de-a doua veniri, căci „astfel va și veni”, și este totodată vestirea Cincizecimii, fiindcă, suindu-Se la Tatăl, Domnul avea să trimită ucenicilor pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Norul care L-a luat este semnul slavei dumnezeiești, iar, suindu-Se cu trupul la cer, Domnul rămâne Arhiereu și Mijlocitor pentru noi înaintea Tatălui, purtând în firea Sa omenească semnele iubirii pentru neamul omenesc.

Cinstirea

Înălțarea Domnului este praznic cu dată schimbătoare, prăznuit joi, în a patruzecea zi după Sfintele Paști. La români, această zi este și Ziua Eroilor, când se pomenesc cei căzuți pe câmpurile de luptă pentru credință și pentru neam, făcându-se slujbe și parastase la biserici și la monumentele închinate lor. Vreme de zece zile, până la Rusalii, credincioșii se întâmpină cu salutul „Hristos S-a înălțat!”, răspunzând „Adevărat S-a înălțat!”. Troparul praznicului: „Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.”

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălțat la cer și ai ridicat firea noastră la slavă, înalță și mintea și inima noastră de la cele pământești la cele cerești și ne învrednicește a fi acolo unde ești Tu, împreună cu toți sfinții. Amin.