Botezul Domnului (Boboteaza)

Ce prăznuim

La praznicul Botezului Domnului — numit și Boboteaza sau Teofania (Arătarea Domnului) — prăznuim botezarea lui Hristos în apele Iordanului, de către Sfântul Ioan Botezătorul. Atunci s-a arătat lumii, pentru întâia oară în chip lămurit, taina Preasfintei Treimi: Tatăl a mărturisit din cer, Fiul S-a botezat în apă, iar Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel. De aceea praznicul se mai numește Teofanie, adică Arătarea lui Dumnezeu.

Praznicul

După treizeci de ani de la Naștere, Domnul a venit de la Nazaret la râul Iordan, unde Sfântul Ioan Înaintemergătorul propovăduia botezul pocăinței și boteza mulțimile. Ioan se ferea, zicând: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?” Dar Domnul i-a răspuns: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.” Botezându-Se Hristos și ieșind din apă, îndată s-au deschis cerurile: Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip de porumbel, iar glasul Tatălui a mărturisit de sus: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit.” Astfel, Cel ce Se boteza era Fiul, Cel ce grăia din cer era Tatăl, iar Cel ce Se pogora ca porumbel era Duhul Sfânt.

Însemnătatea

Domnul, Cel fără de păcat, nu avea trebuință de curățire; El S-a botezat nu spre iertarea vreunui păcat al Său, ci ca să sfințească apele și să împlinească toată dreptatea. Intrând în apele Iordanului, Hristos a sfințit firea apelor și a rânduit Taina Sfântului Botez, prin care noi ne curățim de păcate, ne îmbrăcăm în har și ne facem fii ai lui Dumnezeu. Totodată, la Iordan s-a descoperit lumii dumnezeirea Fiului și taina Sfintei Treimi — un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Praznicul ne cheamă să înnoim în noi darul Botezului și să umblăm ca fii ai luminii.

Cinstirea

Praznicul se prăznuiește în fiecare an la 6 ianuarie, fiind precedat de ajun (5 ianuarie), zi de post. În ajun și în ziua praznicului se săvârșește sfințirea cea mare a apei — Agheasma Mare — pe care credincioșii o iau pe nemâncate, spre sfințire și tămăduire, și o păstrează cu evlavie peste an. În evlavia românească, preoții merg cu Botezul (Iordanul), sfințind casele credincioșilor, iar în multe locuri se aruncă Sfânta Cruce în apă, tinerii întrecându-se s-o scoată din valuri. Cei ce poartă numele Ioan, Ion sau Ioana își serbează ziua a doua zi, la Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie). Praznicul face parte din vremea luminată a sărbătorilor de iarnă, împreună cu Nașterea Domnului, încheind ciclul Arătării lui Dumnezeu în lume.

Troparul praznicului: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție.”