Schimbarea la Față a Domnului

Ce prăznuim

Praznicul Schimbării la Față prăznuiește descoperirea slavei dumnezeiești a lui Hristos pe Muntele Taborului, când Domnul a arătat celor trei ucenici ai Săi lumina cea necreată a dumnezeirii Sale, mai înainte de a merge la Patimă.

Praznicul

Luând cu Sine pe trei dintre ucenici — pe Petru, pe Iacov și pe Ioan — Domnul S-a suit într-un munte înalt, ca să Se roage. Și, pe când Se ruga, S-a schimbat la Față înaintea lor: fața Lui a strălucit ca soarele, iar veșmintele I s-au făcut albe ca lumina. Și iată, s-au arătat Moise și Ilie, vorbind cu El despre sfârșitul pe care avea să-l plinească la Ierusalim. Petru, cuprins de negrăită bucurie, a zis: „Doamne, bine este nouă să fim aici; să facem trei colibe”. Iar pe când grăia el, un nor luminos i-a umbrit, și glasul Tatălui a mărturisit din nor: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta să-L ascultați”. Auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ, cuprinși de frică.

Însemnătatea

Lumina care a strălucit pe Tabor nu este o lumină din cele zidite, ci lumina cea necreată a dumnezeirii, slava pe care Fiul o are dintru început de la Tatăl. Domnul S-a schimbat la Față nu primind ceva ce nu avea, ci descoperind ucenicilor, pe cât puteau ei să vadă, slava dumnezeirii Sale ascunse sub trup. Praznicul este și o arătare a Sfintei Treimi: glasul Tatălui, Fiul cel schimbat la Față și norul luminos al Duhului Sfânt. Moise, cel adormit, și Ilie, cel răpit de viu, stau mărturie că Hristos este Domn peste vii și peste morți, iar Legea și Proorocii Îi dau mărturie. Prin această descoperire, Domnul a întărit credința ucenicilor mai înainte de Cruce și a arătat că și firea noastră omenească este chemată la strălucirea slavei celei dumnezeiești. Sfinții Părinți învață că lumina Taborului este însăși lumina cea dumnezeiască, pe care o vor vedea drepții în Împărăția cerurilor; ea nu se vede cu ochii cei trupești, ci cu ochii cei duhovnicești, curățiți prin har. Astfel, praznicul ne cheamă la curăția inimii, prin care omul se învrednicește a vedea lumina lui Dumnezeu.

Cinstirea

Schimbarea la Față se prăznuiește la 6 august, în vremea Postului Adormirii Maicii Domnului. La acest praznic se binecuvântează în biserici strugurii și roadele cele noi ale pământului, spre mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile Sale. În popor, sărbătoarea este cunoscută și sub numele de Probojenia (Pobrejenia), fiind legată de vremea culesului roadelor și de binecuvântarea lor. După tradiție, praznicul se prăznuiește cu patruzeci de zile înainte de Înălțarea Sfintei Cruci, spre a nu cădea în vremea Postului Mare, când, aproape de Patima Domnului, s-a petrecut Schimbarea la Față. În mănăstiri și biserici, ziua adună mulți închinători, iar strugurii binecuvântați se împart credincioșilor.

Troparul

Schimbatu-Te-ai la Față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ție.

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai schimbat la Față în slavă, luminează și sufletele noastre cu lumina Ta cea neapusă, izgonește întunericul patimilor și ne învrednicește a Te vedea, pe cât ne este cu putință, întru slava Ta. Amin.