Sfânta Cuvioasă Parascheva

Viața

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în veacul al XI-lea în satul Epivat, așezat pe țărmul Mării Marmara, în ținutul Traciei, nu departe de Constantinopol, din părinți creștini binecredincioși și cu bună stare. Încă din fragedă pruncie s-a arătat plină de dragoste pentru cele sfinte, iubind mai mult decât toate rugăciunea, mergerea la biserică și milostenia. Se spune că, mișcată de mila pentru cei lipsiți, dăruia săracilor până și hainele de pe ea, spre mâhnirea părinților, care se sârguiau s-o oprească de la atâta dărnicie. Avea, după tradiție, și un frate, care mai târziu s-a învrednicit de treapta arhieriei, cu numele Eftimie. Iar ea, auzind în biserică glasul Domnului: „Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”, și-a plecat inima cu totul spre viața cea îngerească.

Nevoințele

După mutarea din viață a părinților, tânăra a împărțit toată averea rămasă săracilor și a părăsit lumea, ascultând și cuvântul cel evanghelic: „Vinde-ți averea și o dă săracilor”. A cercetat locurile sfinte, închinându-se la Constantinopol și în Țara Sfântă, iar mai apoi s-a retras în pustia Iordanului, unde s-a nevoit ani îndelungați împreună cu alte pustnice, în post aspru, în priveghere și în rugăciune neîncetată, răstignindu-și trupul spre curăția sufletului. După tradiție, un înger i-ar fi vestit în vedenie să se întoarcă în locurile sale de naștere. Ascultând, s-a întors la Epivat, unde, după o vreme, a adormit în pace, necunoscută de cei din jur, și a fost îngropată ca o oarecare străină.

Mutarea la Domnul și moaștele

La câtăva vreme după adormirea ei, purtarea de grijă a lui Dumnezeu a descoperit comoara cea ascunsă: se spune că, aproape de mormântul ei, a fost îngropat trupul unui om, iar sfânta s-a arătat în vedenie unor credincioși, cerând să-i fie scoase moaștele. Săpând, le-au aflat nestricate și izvorând bună-mireasmă, spre uimirea tuturor, și le-au așezat cu cinste în biserică. De atunci, sfintele ei moaște au fost purtate, de-a lungul veacurilor, prin mai multe cetăți — la Târnovo, la Belgrad și la Constantinopol —, pretutindeni fiind cinstite cu mare evlavie. În anul 1641, prin bunăvoința Patriarhiei din Constantinopol și prin osârdia binecredinciosului voievod Vasile Lupu, sfintele moaște au fost aduse în Moldova, la Iași, și așezate în biserica Sfinților Trei Ierarhi, iar mai târziu în Catedrala Mitropolitană, unde se află până astăzi.

Cinstirea

Sfânta Cuvioasă Parascheva este pomenită la 14 octombrie și este una dintre cele mai iubite sfinte ale poporului român. La racla ei din Iași aleargă, an de an, nenumărate mulțimi de credincioși din toată țara și de peste hotare, mai ales în zilele hramului, aducând înaintea ei rugăciunile, durerile și nădejdile lor. Nenumărate sunt minunile, tămăduirile și izbăvirile din primejdii dăruite celor ce o cheamă cu credință în ajutor. Pentru mila și grabnica ei ocrotire, Sfânta Parascheva este cinstită drept „grabnică ajutătoare” și ocrotitoare a Moldovei, iar credincioșii o numesc cu dragoste maică și neobosită mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu.