Sfânta Muceniță Sofia și fiicele ei

Viața

Sfânta Muceniță Sofia a fost o femeie creștină binecredincioasă, văduvă, care, după tradiție, a viețuit la Roma în vremurile de prigoană împotriva Bisericii. Numele ei, Sofia, înseamnă „înțelepciune”, iar viața ei a fost pe potriva numelui, căci a crescut pe cele trei fiice ale sale în dreapta credință și în frica de Dumnezeu. Fiicelor le-a pus nume pline de înțeles duhovnicesc: Pistis, Elpis și Agapis, adică Credința, Nădejdea și Dragostea — cele trei virtuți despre care scrie Sfântul Apostol Pavel. Astfel, înțelepciunea cea adevărată a odrăslit din sine credința, nădejdea și dragostea.

Pătimirea

În vremea prigoanei, cele trei copile au fost pârâte că sunt creștine și, împreună cu mama lor, au fost aduse înaintea stăpânitorului, care le-a îndemnat cu momeli și cu amenințări să se lepede de Hristos și să se închine idolilor. Deși erau încă mici de ani, fetele au mărturisit cu bărbăție credința lor, întărite fiind de rugăciunile și de cuvintele mamei, care, în loc să le cruțe de moarte, le îmbărbăta să rabde pentru Mirele ceresc. Una câte una, începând cu cea mai mare, cele trei fecioare au fost supuse la chinuri cumplite, pe care le-au răbdat cu nezdruncinată tărie, primind astfel, rând pe rând, cununa muceniciei.

Mutarea la Domnul

Sfânta Sofia, întărită de Dumnezeu, a privit mucenicia fiicelor sale nu cu deznădejde, ci cu credință, bucurându-se că le-a odrăslit și le-a crescut pentru cer. Adunând sfintele lor trupuri, le-a îngropat cu cinste și cu lacrimi și a rămas lângă mormântul lor, rugându-se. Iar după puține zile, mistuită de durere și de dor după fiicele sale, și-a dat și ea sufletul în mâinile Domnului, adăugându-se cetei mucenițelor. Astfel, deși nu a fost ucisă prin sabie, a fost socotită și ea muceniță, împreună-pătimind cu fiicele sale.

Cinstirea

Biserica prăznuiește pe Sfânta Muceniță Sofia și pe fiicele ei Credința, Nădejdea și Dragostea în ziua de 17 septembrie. Pomenirea lor este deosebit de iubită, pentru că numele fiicelor sunt însele virtuțile pe care fiecare creștin este chemat să le agonisească. Această sfântă familie rămâne pildă vie de creștere a copiilor în credință și dovadă că dragostea de Dumnezeu este mai tare decât frica de moarte.

Troparul

Mielușeaua Ta, Iisuse, Sofia, strigă cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și, căutându-Te, mă chinuiesc, și împreună mă răstignesc și mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez întru Tine. Ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Rugăciune

Sfântă Muceniță Sofia, împreună cu fiicele tale Credința, Nădejdea și Dragostea, rugați-vă pentru noi înaintea lui Hristos. Sădiți în inimile noastre aceste trei sfinte virtuți, ca să rămânem statornici în credință, tari în nădejde și bogați în dragoste. Ajutați-ne să mărturisim pe Domnul până la sfârșit și să dobândim mila Sa. Amin.