Sfânta Cuvioasă Xenia din Roma

Viața

Sfânta Cuvioasă Xenia s-a născut în cetatea Romei, dintr-o familie de bun neam și cu stare, fiind așezată de obște în veacul al cincilea. După tradiție, la naștere a fost numită Eusebia. Crescută în credință și în frica de Dumnezeu, fecioara și-a închinat de tânără inima Mântuitorului Hristos, dorind să-și păstreze fecioria neîntinată. Dar părinții, după rânduiala lumii, au logodit-o și au silit-o să intre în nuntă. Atunci, aprinsă de dragostea cea dumnezeiască și nevrând să-și calce făgăduința curăției, a hotărât să părăsească în taină casa părintească, luând cu sine două slujnice credincioase, care i-au rămas alături pe toată calea nevoinței.

Nevoințele

Plecând pe ascuns și trecând marea, a ajuns în părțile Asiei, la Mylasa, cetate din ținutul Cariei. Ca să rămână necunoscută și să scape de căutarea celor de acasă, și-a schimbat numele, luându-și numele de Xenia, care înseamnă „străina”, căci se făcuse cu adevărat străină lumii pentru Hristos. După tradiție, un bărbat cucernic cu numele Pavel, care se îndrepta spre Mylasa, a luat-o sub ocrotirea sa împreună cu slujnicele ei; iar acesta avea să fie mai târziu rânduit episcop al acelei cetăți. Acolo Xenia a îmbrățișat viața călugărească, ridicând, se spune, o biserică în cinstea Sfântului Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic, și adunând în jurul ei o mică obște de fecioare.

În acest liman al liniștii s-a nevoit cu multă osârdie: în post aspru, în priveghere și în rugăciune neîncetată, în ascultare și în adâncă smerenie. Milostivă către cei săraci, împărțea cu îmbelșugare cele ce avea, iar faptele sale cele bune le ascundea cu grijă de ochii oamenilor, ca să nu piardă plata de la Dumnezeu prin slava deșartă. Prin această viețuire curată a ajuns la mare sporire duhovnicească, fiind tuturor surorilor pildă de blândețe, de răbdare și de dragoste.

Mutarea la Domnul

Bineplăcând lui Dumnezeu prin toate ostenelile sale, Cuvioasa Xenia s-a mutat cu pace către Domnul, la adânci bătrâneți. Se povestește că, în ceasul mutării ei, s-a arătat pe cer un semn minunat: o cunună de stele strălucitoare, având în mijloc semnul Sfintei Cruci, mai luminos decât soarele, care s-a văzut deasupra cetății până ce a fost îngropat trupul sfintei. Prin acest semn a adeverit Dumnezeu sfințenia roabei Sale. Cele două slujnice ale ei au urmat până la capăt aceeași viețuire îmbunătățită.

Cinstirea

Biserica o cinstește pe Sfânta Cuvioasă Xenia din Roma ca pildă strălucită a lepădării de lume, a fecioriei și a smeritei cugetări. Pomenirea ei se face în ziua de 24 ianuarie. Viața sa îi învață pe credincioși să prețuiască mai mult curăția inimii și dragostea de Dumnezeu decât cinstea și desfătările lumii celei trecătoare, și să facă binele în ascuns, așteptând răsplata de la Cel ce vede cele ascunse.