Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Alfeu

Viața

Sfântul Apostol Iacov a fost fiul lui Alfeu și unul dintre cei doisprezece apostoli aleși de Domnul nostru Iisus Hristos. După tradiție, el a fost frate cu Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, care se numește și el fiul lui Alfeu. Se cuvine a fi deosebit de ceilalți doi apostoli cu același nume: de Sfântul Iacov, ruda Domnului, cel dintâi episcop al Ierusalimului, și de Sfântul Iacov, fiul lui Zevedei, fratele Sfântului Ioan Evanghelistul. Chemat de Mântuitorul între cei doisprezece, Sfântul Iacov al lui Alfeu a fost martor nemijlocit al învățăturilor și al minunilor Domnului, urmându-I cu credincioșie până la Pătimirea și Învierea Sa.

Propovăduirea și mucenicia

După Înălțarea Domnului și după primirea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, Sfântul Iacov a pornit la propovăduirea Evangheliei. Plin de râvnă apostolică, a străbătut multe ținuturi și cetăți, vestind neamurilor cuvântul mântuirii și întorcând pe mulți de la închinarea idolilor la credința cea adevărată. Prin cuvânt și prin puterea harului lui Dumnezeu, a întărit Biserica cea tânără și a semănat pretutindeni sămânța dreptei credințe. La sfârșitul ostenelilor sale, a pecetluit propovăduirea prin mucenicie, dându-și viața pentru Hristos, pe Care Îl iubise din toată inima; iar după tradiție, ar fi fost răstignit, urmând astfel Domnului și pe cruce.

Cinstirea

Biserica îl cinstește pe Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Alfeu, ca pe unul dintre cei doisprezece ucenici ai Domnului și ca pe un mucenic care a primit de la Hristos cununa cea neveștejită. Pomenirea lui se face în ziua de 9 octombrie. Viața sa îi îndeamnă pe credincioși să urmeze cu statornicie chemarea lui Hristos și să mărturisească dreapta credință cu fapta și cu cuvântul, până la jertfa cea din urmă.