Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedei

Viața

Sfântul Apostol Iacov a fost fiul lui Zevedei și fratele Sfântului Ioan, Apostolul și Evanghelistul. Amândoi frații erau pescari la Marea Galileii și, împreună cu tatăl lor, își câștigau viața din truda mrejelor. Trecând Domnul pe lângă țărm și văzându-i cârpindu-și năvoadele, i-a chemat să-I urmeze; iar ei, lăsând îndată corabia și pe tatăl lor, au mers după Hristos, făcându-se din pescari de pești pescari de oameni. Pentru firea lor cea aprinsă și plină de râvnă, Domnul i-a numit pe cei doi frați „Boanerghes”, adică „fiii tunetului”.

Propovăduirea

Sfântul Iacov s-a învrednicit a fi între cei trei ucenici mai apropiați ai Mântuitorului. Împreună cu Petru și cu Ioan, a fost părtaș la cele mai însemnate descoperiri ale dumnezeirii lui Hristos: la învierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Față pe Muntele Taborului și la rugăciunea cea plină de durere din grădina Ghetsimani. Astfel a fost martor deopotrivă al slavei și al pătimirii Domnului. După Înălțarea la ceruri și după pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, a propovăduit Evanghelia cu multă îndrăzneală, întărind pe credincioși și vestind pe Hristos cel răstignit și înviat. După tradiție, propovăduirea sa ar fi ajuns până în părțile depărtate ale Spaniei.

Mucenicia și moaștele

Pentru mărturisirea cea neînfricată a lui Hristos, Sfântul Iacov a fost prins din porunca lui Irod împăratul și ucis cu sabia, precum se scrie în cartea Faptelor Apostolilor. Astfel s-a făcut cel dintâi dintre cei doisprezece apostoli care a băut paharul muceniciei, pecetluindu-și cu sângele propovăduirea și urmând întru totul pe Învățătorul său. După tradiție, cinstitele sale moaște au fost duse în Spania, la Compostela, unde se află un vestit loc de închinare, cercetat de nenumărați pelerini de-a lungul veacurilor.

Cinstirea

Biserica îl cinstește pe Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedei, ca pe unul dintre cei doisprezece și ca pe întâiul mucenic dintre apostoli. Pomenirea lui se face în ziua de 30 aprilie. Pilda vieții sale — graba cu care a lăsat toate spre a urma lui Hristos și bărbăția cu care și-a dat viața pentru El — îi îndeamnă pe credincioși la râvnă, la statornicie în credință și la mărturisirea Domnului până la jertfă.