Sfântul Cuvios Auxentie

Viața

Sfântul Cuvios Auxentie a trăit în veacul al cincilea, în vremea împăratului Teodosie cel Tânăr. A slujit o vreme la curtea împărătească, între oamenii de credință ai palatului, fiind cinstit pentru viața lui aleasă. Dar, dorind liniștea și viața cea închinată numai lui Dumnezeu, a părăsit slava lumii și s-a retras într-un munte din Bitinia, aproape de Calcedon, care mai târziu i-a purtat numele.

Nevoințele

În singurătatea muntelui a viețuit în aspră nevoință, petrecând în rugăciune neîncetată, în postire și în privegheri. Pentru curăția vieții sale, Dumnezeu l-a împodobit cu daruri duhovnicești, așa încât tămăduia pe cei bolnavi și mângâia pe cei ce veneau la el, mulțime de credincioși suindu-se la chilia lui pentru sfat și folos. A mărturisit cu tărie dreapta credință, propovăduind pe Hristos adevărat Dumnezeu și adevărat om; pentru aceasta a fost chemat și la Sinodul cel de la Calcedon, unde s-a arătat următor al învățăturii celei drepte.

Cinstirea

După ani îndelungați de sihăstrie, adunând în jurul său obște de ucenici, Sfântul Auxentie s-a mutat în pace către Domnul, lăsând pildă de răbdare și de smerenie. Biserica îl cinstește ca mare povățuitor al călugărilor și îi face pomenirea la 14 februarie.

Troparul

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Auxentie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Rugăciune

Sfinte Cuvioase Auxentie, care ai părăsit cinstea lumii pentru dragostea lui Hristos, roagă-te pentru noi, cei împovărați de griji și de patimi. Dăruiește-ne râvnă spre rugăciune, răbdare în necazuri și pace în suflet, ca, urmând nevoinței tale, să aflăm milă în ziua judecății. Amin.