Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Viața

Sfântul Ierarh Calinic s-a născut la București, în anul 1787, din părinți binecredincioși, primind la botez numele de Constantin. Din copilărie a fost crescut în dragoste de Dumnezeu și de cele sfinte, iar când s-a făcut mare a ales, în locul deșertăciunilor lumii, viața cea îngerească a călugăriei. În anii tinereții a intrat în Mănăstirea Cernica de lângă București, așezământ care se ridica atunci din nou prin osteneala unor părinți iubitori de nevoință. Acolo s-a dat cu totul ascultării, postului și rugăciunii neîncetate, tăindu-și voia înaintea povățuitorilor săi și deprinzând rugăciunea lui Iisus, prin care a dobândit darul lacrimilor și pacea cea adâncă a inimii. Pentru curăția și râvna sa a fost tuns în monahism, primind numele de Calinic, și în scurtă vreme a fost învrednicit de treptele preoției.

Păstorirea

Cunoscându-i-se înțelepciunea și viața curată, a fost pus stareț al Cernicăi, pe care a înnoit-o și duhovnicește, și gospodărește. A întărit rânduiala vieții de obște, a zidit și a înfrumusețat biserici și chilii și a fost părinte iubitor pentru monahi și pentru mulțimea celor ce veneau la el pentru sfat, spovedanie și mângâiere. Se ostenea el însuși mai mult decât toți, postind aspru, dormind puțin și priveghind în rugăciune, dar nu se arăta niciodată aspru cu ceilalți, ci blând și milostiv. După ani mulți de asemenea viețuire, a fost ales episcop al Râmnicului. Deși se socotea pe sine nevrednic de o astfel de sarcină, a primit-o ca pe o ascultare și a păstorit turma cea cuvântătoare cu aceeași blândețe și dărnicie. A ridicat din nou biserici și așezăminte, a purtat grijă de luminarea preoților și a poporului și a fost neîncetat sprijinitor al săracilor, încât nu ținea nimic pentru sine, ci tot ce avea împărțea celor lipsiți. Vestit pentru viața sa curată, pentru postul aspru și pentru darul înainte-vederii și al facerii de minuni, a fost în vremea sa un adevărat stâlp al Bisericii.

Mutarea la Domnul și moaștele

La adânci bătrâneți, simțind că i se apropie sfârșitul, s-a întors la Mănăstirea Cernica, locul nevoințelor sale de tinerețe, dorind să-și dea sufletul acolo unde își începuse calea. S-a mutat la Domnul în anul 1868, împăcat și senin, înconjurat de fiii săi duhovnicești. Sfintele sale moaște se păstrează la Mănăstirea Cernica, izvorând tămăduiri și ajutor celor ce se apropie cu credință de ele. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților, cinstindu-l ca pe unul dintre marii ierarhi și făcători de minuni ai neamului.

Cinstirea

Sfântul Calinic de la Cernica este pomenit în fiecare an la 11 aprilie. Este cinstit ca ocrotitor al monahilor, ca părinte al săracilor și ca grabnic ajutător în lipsuri și în boli. Credincioșii îl cheamă în rugăciune spre a dobândi duhul rugăciunii și al milosteniei, pentru sănătate și pentru pace sufletească. Pilda vieții sale — smerenia, sărăcia de bunăvoie și dragostea nemărginită față de cei nevoiași — rămâne până astăzi o candelă aprinsă pentru credincioșii din toată țara, care aleargă la Cernica spre a se închina moaștelor sale.