Sfântul Mucenic Eustratie

Viața

Sfântul Mucenic Eustratie a trăit în vremea prigoanei împotriva creștinilor din zilele împăratului Dioclețian, fiind bărbat de neam ales și cu multă învățătură, dregător de frunte și cărturar în cetatea sa din părțile Armeniei. Deși credința sa era, pentru o vreme, tăinuită din pricina primejdiei ce venea asupra creștinilor, inima lui ardea de dragostea lui Hristos. Iar când a văzut cruzimea cu care erau munciți frații săi întru credință, nu a mai putut ascunde adevărul, ci s-a hotărât să-l mărturisească pe față, oricâte chinuri ar fi urmat.

Pătimirea

Arătându-se pe sine creștin, Sfântul Eustratie nu s-a temut, ci a înfruntat cu îndrăzneală pe prigonitori și a mustrat deșertăciunea închinării la idoli. Pentru credința sa a răbdat felurite și cumplite chinuri, iar prin înțelepciunea cuvintelor și prin statornicia sa a rușinat pe judecători și a întărit pe ceilalți spre mucenicie. Împreună cu el au pătimit Sfinții Auxentie preotul, Evghenie, Mardarie și Orest, numiți cei cinci mucenici din Sevastia, fiecare mărturisind cu bărbăție și dându-și sufletul pentru Hristos, nevoind să se lepede de credință. Sfântul Auxentie a fost tăiat cu sabia, Evghenie și Mardarie și-au dat sufletul în cumplite munci, iar tânărul ostaș Orest, întărit prin cuvântul Sfântului Eustratie, a fost întins pe un pat de fier înroșit în foc și așa s-a săvârșit. Sfântul Eustratie a fost cel din urmă care a primit cununa muceniciei, fiind aruncat în cuptor înfocat; iar mai înainte de sfârșit a rostit o rugăciune plină de umilință și de nădejde, prin care slăvea pe Dumnezeu și își încredința sufletul în mâinile Lui.

Cinstirea

Rugăciunea cea de pe urmă a Sfântului Eustratie, „Slăvindu-Te, slăvesc pe Tine, Doamne...”, a rămas până astăzi în rânduiala slujbelor Bisericii, citindu-se la miezonoptica din zilele de sâmbătă, spre folosul și umilința credincioșilor. Cei cinci Mucenici din Sevastia sunt pomeniți împreună în ziua de 13 decembrie. Biserica îi cinstește ca pe niște viteji ostași ai lui Hristos, care s-au întărit unul pe altul în pătimire, iar credincioșii îi cheamă în ajutor spre întărire în credință la vreme de încercare, spre bărbăție împotriva fricii și spre răbdarea necazurilor cu nădejde.