Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

Viața

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în ținutul Capadociei, pe la sfârșitul veacului al treilea, din părinți creștini, cinstiți și cu dregătorie. După tradiție, tatăl său a pătimit el însuși pentru Hristos, iar de creșterea copilului în dreapta credință și în frica lui Dumnezeu a purtat grijă mai ales evlavioasa lui mamă. Ajungând Gheorghe în floarea tinereții, împodobit cu chip frumos, cu vitejie și cu pricepere, a intrat în oastea împărătească și, arătându-se viteaz, a fost înălțat la rânduiala mai-marilor ostași, ajungând cinstit înaintea împăratului Dioclețian, care nu-i cunoștea încă credința.

Pătimirea

Când împăratul Dioclețian a ridicat cumplită prigoană împotriva creștinilor și a poruncit tuturor să se închine idolilor, tânărul Gheorghe, plin de râvnă, nu a răbdat să tacă. Împărțind averea sa săracilor și slobozind pe robii săi, a stat cu îndrăzneală înaintea împăratului și a sfatului său și a mărturisit fără frică, înaintea tuturor, că este creștin și că deșerți și neputincioși sunt idolii păgânilor.

Mâniindu-se împăratul, care îl iubise mai înainte, a poruncit să fie supus la felurite chinuri, nădăjduind să-l întoarcă de la credință. A fost bătut, împuns cu sulițe, pus în temniță cu picioarele în butuci și cu piatră grea pe piept, legat pe o roată cu cuțite ascuțite și silit să încalțe încălțăminte cu piroane; iar un vrăjitor i-a dat băutură otrăvitoare. Din toate acestea Domnul l-a scos nevătămat, întărindu-l în chip minunat, încât mulți, văzând răbdarea și minunile lui, au crezut în Hristos. Că prin rugăciunea lui, se spune, a înviat un mort și a surpat idolii dintr-un templu; iar prin acestea au crezut și au pătimit pentru Hristos mulți, între care și împărăteasa Alexandra. Văzând împăratul că nici prin chinuri, nici prin momeli nu poate birui statornicia mucenicului, l-a osândit la moarte.

Mutarea la Domnul și moaștele

Fiind dus la locul de osândă, Sfântul Gheorghe s-a rugat și, plecându-și grumazul sub sabie, a fost tăiat, primind cununa muceniciei în ziua de 23 aprilie. Sfintele lui moaște au fost duse, după tradiție, în cetatea Lida din Palestina, unde s-a zidit asupra lor vestită biserică ce-i poartă numele; iar părticele din sfintele sale moaște s-au împărțit în toată lumea creștină, revărsând tămăduiri.

Cinstirea

Sfântul Gheorghe este cinstit în tot pământul ca Mare Mucenic și Purtător de biruință, pentru statornicia și bărbăția cu care a răbdat chinurile. Tradiția îl mărturisește și izbăvitor al unei cetăți de un balaur ucigător, pe care l-a răpus cu ajutorul lui Dumnezeu, scăpând de la moarte pe fiica împăratului sortită pieirii; de aceea icoana lui, înfățișând pe ostașul călare care străpunge cu sulița balaurul, a ajuns în toată lumea chip al biruinței credinței asupra răului. El este socotit ocrotitor al ostașilor și al păstorilor, iar pomenirea lui, în ziua de 23 aprilie, este mult cinstită și de credincioșii români, care o leagă și de venirea primăverii, împodobind praznicul cu evlavie și cu bucurie. Multe biserici și mănăstiri îi poartă hramul, iar numele lui este dintre cele mai iubite în popor.