Sfântul Ierarh Grigorie de Neocezareea

Viața

Sfântul Grigorie s-a născut la începutul veacului al treilea în cetatea Neocezareea din Pont, dintr-o familie de neam bun, dar închinătoare la idoli. Rămas de tânăr fără tată, a fost dat la învățătură și a deprins retorica și legile, arătându-se ales între tinerii de o vârstă cu el. Pornind să învețe dreptul, a ajuns la Cezareea Palestinei, unde l-a întâlnit pe marele dascăl Origen. Aprins de dorul înțelepciunii celei adevărate, a rămas ani îndelungați ucenic al acestuia, deprinzând filosofia și, mai presus de toate, cunoașterea Sfintelor Scripturi. Astfel, din păgân învățat s-a făcut creștin luminat, iar la despărțire a alcătuit un cuvânt de mulțumire către dascălul său.

Întorcându-se în patrie, dorea liniștea și viața cea departe de lume; dar Fedim, episcopul Amasiei, cunoscând vrednicia lui, l-a chemat și l-a așezat episcop al Neocezareii. Se spune că, mai înainte de a primi această slujire, i s-a arătat în vedenie Preasfânta Născătoare de Dumnezeu împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul, care l-au învățat dreapta mărturisire a credinței în Sfânta Treime; iar acea mărturisire a rămas comoară a Bisericii.

Păstorirea și minunile

Când a primit cârmuirea, abia șaptesprezece creștini se aflau în toată cetatea. Dar prin propovăduirea neobosită și prin semnele minunate ce însoțeau cuvântul său, mulțime de popor a venit la Hristos. Pentru darul cel bogat al facerii de minuni, a fost numit „Făcătorul de minuni”. Se povestește că, prin cuvântul rugăciunii, ar fi mutat din loc o stâncă spre a face loc bisericii, că a secat o mlaștină pentru care se certau doi frați și a înfrânat revărsarea unui râu ce pustia ogoarele. Cu rugăciunea a izgonit duhurile necurate din capiștile idolești și a tămăduit felurite boli, încât însuși slujitorul idolilor, văzând puterea lui Dumnezeu, a venit la credință.

În vremea prigoanei ridicate de împăratul Deciu, sfântul și-a povățuit turma să se ferească din calea urgiei, retrăgându-se el însuși în pustie până la potolirea furtunii. Iar când o boală ucigătoare a bântuit ținutul, prin rugăciunile lui mulți au fost izbăviți.

Mutarea la Domnul și cinstirea

Ajungând la adânci bătrâneți, Sfântul Grigorie a întrebat câți păgâni mai rămăseseră în cetate; și, aflând că doar șaptesprezece nu primiseră încă botezul — atâția câți creștini găsise el la venire — a mulțumit lui Dumnezeu și, dându-și duhul cu pace, s-a mutat către Domnul în veacul al treilea. Viața lui a fost scrisă de Sfântul Grigorie de Nyssa, care i-a păstrat pomenirea minunilor.

Biserica îl cinstește ca pe unul dintre marii făcători de minuni și îl prăznuiește la 17 noiembrie. Pilda lui întărește pe credincioși în nădejdea că, prin credință tare și rugăciune stăruitoare, harul lui Dumnezeu lucrează și astăzi lucruri preaslăvite.