Sfântul Grigorie de Nyssa

Viața

Sfântul Grigorie s-a născut în jurul anului 335, în ținutul Capadociei, dintr-o familie binecuvântată care a odrăslit mulți sfinți: era frate al Sfântului Vasile cel Mare, al Sfintei Macrina cea tânără și al Sfântului Petru, episcopul Sevastiei, iar bunica sa era Sfânta Macrina cea bătrână. Crescut în frica lui Dumnezeu și în adânca învățătură a vremii, s-a îndeletnicit la început cu retorica, fiind dascăl al vorbirii alese. Îndemnat însă de fratele său Vasile și de pilda casei sale, s-a apropiat de slujirea Bisericii, lăsând deșertăciunea lumii pentru înțelepciunea cea după Dumnezeu.

Păstorirea

În anul 372, Sfântul Vasile cel Mare l-a așezat episcop al cetății Nyssa din Capadocia. Aici Sfântul Grigorie s-a arătat păstor râvnitor și apărător neînfricat al dreptei credințe, într-o vreme când eresul lui Arie, care tăgăduia dumnezeirea Fiului, tulbura Biserica. Pentru statornicia sa, a fost prigonit de cei rău-credincioși, care, sub ocrotirea împăratului Valens, l-au izgonit din scaun cu clevetiri mincinoase. A rămas surghiunit câțiva ani, purtând cu răbdare necazul; iar după moartea împăratului potrivnic, s-a întors la turma sa, întâmpinat cu bucurie de credincioși.

În anul 381 a luat parte la al doilea Sinod a toată lumea, ținut la Constantinopol, unde împreună cu ceilalți Sfinți Părinți a întărit mărturisirea despre Duhul Sfânt și a împlinit Simbolul credinței. Pentru adâncimea învățăturii și pentru curăția vieții, a fost numărat între marii dascăli ai Bisericii, dobândind și numele de „părinte al părinților”.

Scrierile și mutarea la Domnul

Sfântul Grigorie a lăsat multe scrieri de mare preț, în care a tâlcuit Scripturile, a apărat dreapta credință împotriva rătăcirilor și a povățuit sufletele pe calea desăvârșirii. Prin cuvântul său despre urcușul duhovnicesc al omului către Dumnezeu, a rămas povățuitor al celor ce caută viața cea curată. După o viață închinată slujirii adevărului, s-a mutat cu pace la Domnul, către sfârșitul veacului al patrulea.

Cinstirea

Biserica îl cinstește ca pe unul dintre Sfinții Părinți capadocieni și îl prăznuiește la 10 ianuarie. În aceeași zi este pomenit și Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești, nevoitor român care s-a sfințit în Sfântul Munte Athos, cinstit cu evlavie de credincioșii din țara noastră. Pomenirea acestor sfinți întărește pe credincioși în dragostea de adevăr și în osârdia către viața cea după Dumnezeu.