Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare

Viața

Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare s-a născut în Palestina, într-un sat de lângă Gaza, din părinți închinători la idoli. Trimis la învățătură în Alexandria, a cunoscut acolo credința cea adevărată și s-a botezat, lepădând deșertăciunea lumii. Fiind încă tânăr, auzind de faima Sfântului Antonie cel Mare, a mers în pustia Egiptului la marele nevoitor și a petrecut o vreme lângă el, deprinzând viața pustnicească, rugăciunea și înfrânarea. Aprins de dorul liniștii, s-a întors în patria sa spre a urma și acolo aceeași cale îngerească.

Nevoințele

Sălășluindu-se în pustia neumblată de lângă Gaza, tânărul Ilarion a început nevoința cea aspră: mânca puțin și abia după apusul soarelui, priveghea, se ostenea cu lucrul mâinilor și petrecea în neîncetată rugăciune. A răbdat ispitele diavolești și năvălirile tâlharilor, biruind toate cu răbdarea, cu semnul Crucii și cu credința. Pentru curăția vieții sale, Dumnezeu l-a dăruit cu darul facerii de minuni: tămăduia bolnavii, izgonea duhurile necurate și, prin rugăciunea sa, se pogora ploaie peste pământul ars de secetă. Faima lui s-a răspândit prin toată Palestina și dincolo de hotarele ei, încât mulți alergau la dânsul spre folos. El este cinstit ca întemeietor al vieții pustnicești în acele ținuturi, căci, râvnind viața lui, mulți s-au adunat împrejur și așa s-au ridicat cele dintâi așezăminte de sihaștri în Palestina.

Mutarea la Domnul și moaștele

Fugind de slava omenească, care creștea odată cu minunile, Sfântul Ilarion și-a lăsat pustia și a călătorit prin multe locuri, ajungând în Egipt, în Sicilia, în Dalmația și, în cele din urmă, în ostrovul Ciprului. Pretutindeni căuta să-și ascundă nevoințele, dar darul lui Dumnezeu îl vădea. Acolo, în Cipru, la adânci bătrâneți, trecut de optzeci de ani, petrecând în aceeași sărăcie și liniște, a adormit în Domnul, în veacul al patrulea. Ucenicul său Isihie i-a mutat mai apoi cinstitele moaște în Palestina, la locul nevoințelor sale, unde s-au făcut multe tămăduiri. Viața lui a fost scrisă de Sfântul Ieronim, spre pomenirea și folosul credincioșilor.

Cinstirea

Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare la 21 octombrie, lăudând în el pe dascălul pustiei și pe făcătorul de minuni. În aceeași zi sunt pomeniți și Sfinții Mărturisitori ardeleni Visarion, Sofronie și Oprea, care au pătimit pentru apărarea dreptei credințe în Ardeal. Credincioșii aleargă la mijlocirea Cuviosului Ilarion cerând râvnă spre nevoință, izbăvire de patimi și pace sufletului.