Sfântul Mare Mucenic Mina

Viața

Sfântul Mare Mucenic Mina a fost egiptean de neam și a slujit ca ostaș în armata romană, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian, fiind rânduit cu ceata sa în ținutul Frigiei. Era bărbat viteaz și cinstit, dar mai presus de toate credincios lui Hristos. Când s-a pornit cumplita prigoană împotriva creștinilor și s-a poruncit tuturor să jertfească idolilor, Mina n-a voit să-și întineze credința; drept aceea a lăsat oastea și cinstea cea pământească și s-a retras în munte, nevoindu-se în post, în rugăciune și în curăție, așteptând vremea mărturisirii.

Pătimirea

Aprins de dragoste dumnezeiască și de dorul cununei mucenicești, Sfântul Mina a coborât din munte într-o zi de mare serbare păgână, când mulțimea era adunată în priveliște, și a strigat în auzul tuturor că este creștin și că nu se închină idolilor celor morți, ci Unuia Dumnezeu celui viu. Prins îndată, a fost dus la judecată și îndemnat cu momeli și cu amenințări să se lepede de Hristos; dar el a rămas neclintit. Atunci a fost supus la chinuri grele — bătut fără milă, strujit și ars —, pe care le-a răbdat cu bărbăție, întărit de puterea lui Hristos și mângâiat de nădejdea vieții celei veșnice. La urmă, nesupunându-se, a fost tăiat cu sabia, primind astfel cununa muceniciei.

Mutarea la Domnul și moaștele

Trupul Sfântului Mucenic Mina a fost dus în Egipt și îngropat în pustia de lângă lacul Mareotis, în apropierea Alexandriei. Acolo, la mormântul său, Dumnezeu a arătat nenumărate minuni și tămăduiri, încât locul a ajuns vestit loc de pelerinaj din toate părțile lumii creștine, iar credincioșii se întorceau de acolo purtând, ca binecuvântare, vase mici cu untdelemn ori cu apă sfințită de la racla sfântului.

Cinstirea

Sfântul Mare Mucenic Mina este pomenit de Biserică în ziua de 11 noiembrie. El este cinstit îndeosebi ca grabnic ajutător al celor ce au pierdut ceva ori au fost păgubiți sau nedreptățiți, căci prin rugăciunile lui, după mărturia multora, se descoperă cele pierdute sau furate și se scoate la lumină dreptatea. Pentru aceasta, credincioșii — și cu deosebire cei din popoarele ortodoxe, între care și românii — îl cheamă cu multă evlavie în ajutor la nevoie, aflând într-însul ocrotitor neînșelat și mijlocitor grabnic către Dumnezeu.