Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina

Viața

Sfântul Ierarh Nectarie s-a născut în anul 1846, la Silivria, în Tracia, din părinți săraci, dar temători de Dumnezeu, primind la botez numele de Anastasie. Din fragedă tinerețe a iubit învățătura, rugăciunea și cuvântul lui Dumnezeu, dorind să-și lumineze mintea și să folosească și altora. Din pricina sărăciei, a plecat de tânăr departe de casă, spre a-și câștiga pâinea și a se apropia de școală, răbdând multe lipsuri și osteneli, dar niciodată nepărăsind nici rugăciunea, nici setea de a cunoaște pe Dumnezeu. A ajuns mai întâi dascăl, sădind în inimile copiilor frica de Dumnezeu și dragostea de fapta bună, iar mai apoi, urmând chemării inimii sale, a îmbrățișat viața călugărească, primind numele de Nectarie și fiind în scurtă vreme învrednicit de treapta preoției.

Păstorirea

Cu binecuvântarea și sprijinul Patriarhiei Alexandriei, a urmat școli înalte, iar pentru înțelepciunea, blândețea și viața lui curată a fost ridicat la treapta de mitropolit al Pentapolei, în Egipt. Ca arhiereu a strălucit prin smerenie, prin milostenie și prin cuvânt de folos, fiind iubit de popor și de mulți dintre cei mari. Însă tocmai această cinste și dragoste a poporului a stârnit împotriva lui zavistia și clevetirea. A fost pârât pe nedrept și izgonit din scaunul său, fără să i se dea prilej de a se apăra. Iar el, ca un adevărat următor al lui Hristos, a răbdat toate ocările și nedreptățile cu negrăită blândețe: nu s-a apărat, nu a osândit pe nimeni și nu a purtat ură celor ce l-au prigonit, ci i-a iertat din toată inima, punându-și nădejdea numai în Dumnezeu, Cel ce cunoaște adevărul. Întors în Grecia, a slujit cu smerenie ca predicator și povățuitor al tinerilor, călăuzind ani îndelungați o școală bisericească și fiind pentru toți pildă de sfințenie ascunsă sub haina răbdării.

Mutarea la Domnul și moaștele

La bătrânețe s-a retras în insula Eghina, unde a întemeiat o mănăstire de maici, pe care a povățuit-o cu dragoste părintească, viețuind el însuși în sărăcie, în post și în rugăciune neîncetată. Acolo a purtat mai departe crucea suferințelor și a bolii, răbdând totul cu mulțumire. S-a mutat la Domnul în anul 1920, iar îndată de la sfântul său trup și de la moaștele sale au început să izvorască nenumărate minuni și tămăduiri. Sfintele sale moaște se păstrează în mănăstirea din Eghina, unde aleargă pelerini din toată lumea.

Cinstirea

Sfântul Nectarie a fost trecut în rândul sfinților și este cinstit în toată lumea ortodoxă, fiind pomenit în fiecare an la 9 noiembrie. Este cunoscut mai ales ca grabnic tămăduitor de boli grele și îndeosebi de cancer, pentru care nenumărați bolnavi aleargă la el cu credință și dobândesc fie tămăduire, fie răbdare și pace. Pentru blândețea cu care a răbdat nedreptatea și pentru iertarea pe care a arătat-o prigonitorilor săi, este cinstit și ca dascăl al răbdării și al iertării. La români, ca și la toți ortodocșii, evlavia către Sfântul Nectarie este mare, mulți purtându-i numele și cerându-i ajutorul în boli, în necazuri și în încercările vieții.