Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul

Viața

Sfântul Cuvios Nicodim s-a născut în anul 1749 în insula Naxos, din Ciclade, primind la botez numele Nicolae. Din copilărie s-a arătat râvnitor la învățătură și la cele sfinte, având minte ageră și ținere de minte rară. A învățat carte în școala din Smirna, deprinzând limbile vechi și înțelepciunea Sfinților Părinți; iar mai apoi, ars de dorul vieții celei îngerești, a plecat la Sfântul Munte Athos. Acolo, în jurul anului 1775, a intrat în viața monahală la mănăstirea Dionisiu, primind numele Nicodim, și s-a dat cu totul rugăciunii, ascultării și citirii cărților dumnezeiești.

Nevoințele

Iubind din tinerețe rugăciunea și cărțile sfinte, s-a nevoit în liniște și smerenie, adunând comorile Sfinților Părinți. Împreună cu Sfântul Macarie al Corintului a alcătuit Filocalia, culegere de scrieri despre rugăciunea inimii și trezvie, tipărită la Veneția, spre folosul a nenumărați creștini. A întocmit apoi Pidalionul, adunând și tâlcuind sfintele canoane ale Bisericii, și a scris ori a tălmăcit multe cărți duhovnicești, între care „Războiul nevăzut”, „Paza celor cinci simțuri”, tâlcuiri la epistolele Apostolului Pavel și la psalmi, precum și un Sinaxar cuprinzând viețile sfinților de peste an. A scris pe lângă acestea Hristoitia, despre bunele moravuri ale creștinilor, tâlcuiri la canoanele praznicelor și o culegere a pătimirilor noilor mucenici; toate acestea le-a lucrat dintr-o chilie săracă, știind pe de rost Scripturile și scrierile părintești. Stăruind pentru deasa împărtășire cu Sfintele Taine și pentru întoarcerea la rânduielile părintești, a fost între dascălii mișcării duhovnicești a colivarilor din Athos. Trăind în post, priveghere și necontenită osteneală a scrisului, povățuia sufletele pe calea mântuirii.

Mutarea la Domnul

După ani mulți de nevoință și de trudă cărturărească, slăbit de osteneli și de boală, Sfântul Nicodim s-a mutat cu pace către Domnul la 14 iulie 1809, în Sfântul Munte, lăsând Bisericii o moștenire de mare preț în scrierile sale, care până astăzi sunt hrană duhovnicească pentru monahi și mireni.

Cinstirea

Pentru sfințenia vieții și pentru adâncimea și mulțimea scrierilor sale, Biserica l-a trecut în rândul sfinților, Patriarhia de Constantinopol rânduind cinstirea lui în anul 1955. Este pomenit la 14 iulie, în aceeași zi cu Sfântul Apostol Achila, împreună-lucrător al Apostolului Pavel. Filocalia, la a cărei alcătuire a ostenit, a luminat și pe credincioșii români prin tălmăcirea ei în limba noastră, iar cuvintele lui rămân călăuză pentru cei ce caută rugăciunea și trezvia. Cu rugăciunile lui, Doamne, dăruiește-ne minte trează, inimă curată și dragoste de rugăciune.