Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare

Viața

Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare a viețuit în veacul al patrulea, în Egipt. Din tinerețe s-a lepădat de lume și a intrat mai întâi într-o mănăstire de obște din Tebaida, unde a deprins ascultarea, postul și rugăciunea. Auzind însă de viața marilor pustnici, care, singuri și necunoscuți de oameni, se luptau față către față cu ispitele, s-a aprins de dorul liniștii desăvârșite și, cu binecuvântare, a ieșit în adâncul pustiei, ca să se nevoiască numai înaintea lui Dumnezeu.

Nevoințele

Vreme de șaizeci de ani s-a nevoit în adâncul pustiei, singur, fără să vadă chip de om, în post aspru, rugăciune neîncetată și luptă cu ispitele. La început a răbdat cu bărbăție foamea, setea, arșița zilei și frigul nopții; iar Dumnezeu, văzând răbdarea lui, i-a rânduit un finic care rodea și un izvor de apă lângă locul nevoinței, și îi trimitea un înger care îi aducea hrană. Astfel, întărit de sus, a petrecut ca un pământean fără de trup, cu mintea pururea înălțată la Dumnezeu.

Mutarea la Domnul

Spre sfârșitul vieții a fost aflat de Cuviosul Pafnutie, care, umblând prin pustie ca să cunoască viețile sihaștrilor, a dat peste dânsul. Sfântul Onufrie i-a istorisit cum a fost hrănit de un înger și cum Dumnezeu i-a purtat de grijă în toți acei ani. După ce a primit de la Pafnutie mângâierea vorbei duhovnicești și, după tradiție, împărtășirea cu Sfintele Taine, Sfântul Onufrie și-a dat sufletul în pace. Pafnutie i-a îngropat trupul, învelindu-l în haina sa; iar finicul s-a uscat și izvorul a secat, semn că nu se mai cădea să rămână acolo. Astfel pustia a acoperit trupul marelui nevoitor.

Cinstirea

Este cinstit ca pildă a nevoinței celei mai înalte și a încrederii desăvârșite în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Viața sa, istorisită de Cuviosul Pafnutie, a fost mult iubită de monahi și de credincioși, fiind chip al pustnicului care, lepădând toate, a aflat în singurătate pe Dumnezeu. Împreună cu el sunt pomeniți și alți pustnici pe care Cuviosul Pafnutie i-a aflat prin pustie, viețuind în același chip îngeresc, necunoscuți de lume. Pomenirea lui se face la 12 iunie, iar la el aleargă cei ce caută răbdare în lipsuri și liniște sufletească.