Sfântul Cuvios Procopie Decapolitul

Viața și nevoințele

Sfântul Cuvios Procopie a viețuit în veacul al optulea și era din ținutul Decapolei. Din tinerețe iubind viața călugărească, s-a lepădat de lume și s-a nevoit în post, în rugăciune și în ascultare, curățindu-și sufletul de patimi și sporind necontenit în fapte bune.

Mărturisirea

În vremea prigoanei ridicate de împărații luptători împotriva sfintelor icoane, Cuviosul Procopie a stat neclintit în cinstirea cuvenită chipului lui Hristos, al Preacuratei Sale Maici și al sfinților. Pentru această dreaptă mărturisire a fost prins, chinuit și aruncat în temniță, răbdând cu bărbăție bătăi și strâmtorări, mai bucurându-se a pătimi pentru Hristos decât a-și cruța trupul.

După ce s-a potolit furtuna prigoanei, Sfântul a fost slobozit din legături și a viețuit mai departe în aspră nevoință, povățuind pe mulți spre dreapta credință și spre viața cea îmbunătățită.

Cinstirea

Mutându-se în pace către Domnul, Sfântul Cuvios Procopie Decapolitul este cinstit de Biserică la 27 februarie deopotrivă ca mărturisitor al dreptei credințe și ca dascăl al vieții călugărești.

Troparul

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie Decapolitul, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Rugăciune

Sfinte Cuvioase Procopie, mărturisitorule al dreptei credințe, care ai cinstit sfintele icoane și ai răbdat pentru Hristos, roagă-te pentru noi. Întărește-ne în credință, dăruiește-ne răbdare în necazuri și statornicie în ispite, ca să nu ne lepădăm niciodată de Domnul nostru. Amin.