Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit

Viața

Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit s-a născut în Capadocia, în satul Mutalasca de lângă Cezareea, pe la anul patru sute treizeci și nouă, din părinți binecredincioși. Rămânând de mic în grija rudelor, pe când tatăl său era plecat în oaste, a intrat încă de la vârsta de opt ani în mănăstire, iubind din copilărie postul, ascultarea, citirea dumnezeieștilor Scripturi și rugăciunea. Crescând în fapte bune și dorind viață și mai aspră, la vârsta de optsprezece ani a mers la Ierusalim, ca să se nevoiască în locurile cele sfințite de pașii Mântuitorului.

Nevoințele

În Palestina s-a supus povățuirii Sfântului Eftimie cel Mare și a Sfântului Teoctist, deprinzând de la ei rânduiala vieții pustnicești. După ani de ascultare, cu binecuvântarea părinților, s-a retras în pustia cea aspră a Iudeii, lângă pârâul Chedron, unde a viețuit multă vreme singur, într-o peșteră greu de ajuns, luptându-se cu ispitele, cu foamea și cu fiarele sălbatice, pe care le-a îmblânzit cu puterea rugăciunii. Vestindu-se pretutindeni sfințenia vieții lui, au început să se adune în jurul său mulțime de ucenici doritori de mântuire; și așa a întemeiat vestita Lavră care până astăzi îi poartă numele. Fiind hirotonit preot, a fost numit „cel Sfințit”, iar mai apoi a fost pus arhimandrit și povățuitor peste toți sihastrii din Palestina. A alcătuit rânduiala slujbelor, numită Tipicul, care se păstrează și se urmează până astăzi în Biserică. A fost neînfricat apărător al dreptei credințe împotriva eresurilor și, pentru pacea Bisericii și ușurarea poporului, a mers de două ori la Constantinopol, la împărați, mijlocind cu îndrăzneală înaintea lor.

Mutarea la Domnul și moaștele

Ajungând la adânci bătrâneți, plin de zile și de daruri, Sfântul Sava s-a mutat cu pace către Domnul în anul cinci sute treizeci și doi, fiind în vârstă de aproape nouăzeci și trei de ani. Trupul său a rămas nestricat, spre mărturia sfințeniei lui. Vreme îndelungată moaștele i-au fost duse în cetatea Veneției; iar în veacul al douăzecilea, în anul o mie nouă sute șaizeci și cinci, au fost înapoiate Lavrei sale din pustia Iudeii, unde se cinstesc și astăzi de nenumărați închinători.

Cinstirea

Lavra Sfântului Sava dăinuie neîntrerupt de peste o mie cinci sute de ani, ca una dintre cele mai vechi mănăstiri care viețuiesc fără curmare, și a odrăslit mulți sfinți, între care și Sfântul Ioan Damaschin. Rânduiala liturgică așezată de Cuviosul Sava stă la temelia slujbelor de astăzi, așa încât toată Biserica se folosește de osteneala lui. Pomenirea sa se săvârșește în ziua de cinci decembrie, fiind cinstit ca dascăl al pustiei, rânduitor al sfintelor slujbe și mare făcător de minuni.