Sfântul Cuvios Serafim de Sarov

Viața

Sfântul Cuvios Serafim s-a născut în cetatea Kursk, în Rusia, în anul 1759, într-o familie de negustori evlavioși, și a primit la botez numele Prohor. Rămas de mic fără tată, a fost crescut de mama sa în frică de Dumnezeu. Încă din copilărie a fost ocrotit în chip minunat: căzând de pe clopotnița unei biserici ce se zidea, a rămas nevătămat, iar mai târziu, greu bolnav, s-a tămăduit când a fost purtat spre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Din aceste semne s-a arătat că pruncul era ales spre slujba lui Dumnezeu. Ajungând la vârsta tinereții, dornic de viață călugărească, a mers întâi să ceară binecuvântare de la un bătrân îmbunătățit, care l-a îndreptat spre Mănăstirea Sarov. Acolo a intrat de tânăr și, după ani de ascultare și nevoință, a fost tuns în monahism, primind numele Serafim.

Nevoințele

În Mănăstirea Sarov s-a nevoit cu mare asprime, în post, în priveghere și în neîncetată rugăciune. Dornic de o viețuire și mai înaltă, s-a retras într-o chilie din pădure, ostenindu-se în singurătate și tăcere. Vreme de o mie de zile și de nopți s-a rugat pe o piatră, cu mâinile ridicate spre cer, rostind fără încetare rugăciunea vameșului: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”. A răbdat fără cârtire multe ispite; când niște tâlhari au năvălit asupra lui, socotind că ascunde comori, l-au bătut cumplit, dar el nu s-a apărat, deși avea la îndemână o secure, iar rănile îndurate atunci l-au lăsat gârbov până la sfârșitul vieții. Mai pe urmă i-a iertat și a cerut să nu fie pedepsiți. După ani de tăcere și de zăvorâre, dobândind darurile Duhului Sfânt, s-a deschis lumii ca duhovnic și mângâietor.

Primea mii de oameni cu o bucurie negrăită, întâmpinând pe fiecare, în orice vreme a anului, cu cuvintele: „Bucuria mea, Hristos a înviat!”. Cunoștea gândurile și necazurile celor ce veneau, tămăduia boli și alina întristările. Învăța că scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt și spunea că, agonisind pacea lăuntrică, mii de suflete din jur se mântuiesc. A avut și grijă părintească de obștea de maici de la Diveevo, pe care a povățuit-o până la sfârșit.

Mutarea la Domnul și moaștele

Plin de zile și de daruri duhovnicești, Sfântul Serafim a adormit rugându-se, în anul 1833, fiind aflat îngenuncheat înaintea icoanei Maicii Domnului. Cinstitele sale moaște au fost așezate spre închinare, iar mai târziu, în vremuri de prigoană, au fost ascunse; regăsite după multă vreme, se odihnesc astăzi în mănăstirea de la Diveevo, unde nenumărați credincioși vin să se roage.

Cinstirea

Sfântul Cuvios Serafim de Sarov este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii, cinstit pentru blândețea, bucuria și dragostea sa. Pomenirea lui se face la 2 ianuarie, ziua adormirii sale. Cinstit cu evlavie și de credincioșii români, el rămâne pildă vie de rugăciune, de smerenie și de bucurie a Duhului Sfânt.

Troparul

Din tinerețe ai iubit pe Hristos, fericite, și cu osârdie slujindu-I Lui, în pustie te-ai nevoit cu neîncetate rugăciuni și osteneli; și cu inimă plină de umilință dobândind dragostea lui Hristos, te-ai arătat ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta strigăm ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, Cuvioase Serafim, să mântuiască sufletele noastre.

Rugăciune către Sfântul Serafim

Sfinte Cuvioase Serafim, cel plin de bucuria Duhului Sfânt, revarsă și în inimile noastre pacea și bucuria lui Hristos, izgonește întristarea și deznădejdea și roagă pe Domnul să ne dăruiască dragoste, blândețe și mântuire. Amin.