Sfântul Ierarh Tarasie al Constantinopolului

Viața

Sfântul Tarasie s-a născut și a crescut în cetatea împărătească a Constantinopolului, dintr-o familie de bun neam și temătoare de Dumnezeu. Fiind înzestrat cu minte ageră și cu aleasă învățătură, a ajuns unul dintre dregătorii de frunte ai curții împărătești, fiind scriitor de taină și sfetnic al împăraților. Deși trăia în mijlocul măririlor lumești, inima lui era plecată spre cele duhovnicești, iar viața și-o petrecea în curăție, în cumpătare și în lucrarea faptelor bune, fiind cinstit de toți pentru înțelepciunea și blândețea sa.

Când scaunul patriarhal al Constantinopolului a rămas fără păstor, cu voia împărătesei Irina și cu alegerea soborului, Tarasie a fost chemat, deși încă mirean, la înalta slujire de arhiereu. El s-a împotrivit multă vreme, socotindu-se nevrednic, și a primit povara aceasta numai cu o singură condiție: să se adune un sobor a toată lumea, care să curme dezbinarea ce sfâșia Biserica din pricina luptei împotriva sfintelor icoane.

Păstorirea

Ridicat la treapta arhieriei, Sfântul Tarasie a păstorit turma lui Hristos cu multă vrednicie. Vremea în care a stat pe scaun a fost tulburată de erezia luptătorilor împotriva icoanelor, care lepădau cinstirea chipurilor sfinte. Râvnind pentru dreapta credință, el a prezidat Sinodul al șaptelea a toată lumea, ținut la anul șapte sute optzeci și șapte, prin care s-a întărit cinstirea sfintelor icoane, arătându-se că cinstea dată chipului trece la cel închipuit, și s-a osândit rătăcirea celor ce le lepădau.

Ca păstor, s-a arătat blând și iubitor, plin de milostivire față de cei săraci și lipsiți. Împărțea averile spre ajutorul celor aflați în nevoie, cerceta pe bolnavi, ocrotea pe văduve și pe orfani și ridica așezăminte de milostenie. Cu cuvântul și cu pilda vieții povățuia pe credincioși la fapta cea bună, iar pe cei rătăciți îi întorcea cu blândețe la sânul Bisericii.

Mutarea la Domnul și moaștele

După mulți ani de păstorire ostenitoare, ajungând la adânci bătrâneți și bineplăcând lui Dumnezeu, Sfântul Tarasie s-a mutat cu pace către Domnul, în cetatea în care păstorise. Trupul său a fost așezat cu cinste în mănăstirea pe care o întemeiase el însuși pe țărmul Bosforului, unde credincioșii au aflat de la moaștele sale ajutor și mângâiere.

Cinstirea

Biserica îl cinstește pe Sfântul Ierarh Tarasie ca pe un apărător neînfricat al dreptei credințe și mărturisitor al cinstirii sfintelor icoane, prăznuindu-l în ziua de douăzeci și cinci a lunii februarie. Pomenirea lui este pildă de smerenie și de dragoste de adevăr pentru toți păstorii și credincioșii, iar rugăciunile lui sunt sprijin celor ce se ostenesc pentru pacea și buna rânduială a Bisericii.