Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron

Viața

Sfântul Teodor, numit Tiron, adică „recrutul”, a fost ostaș tânăr în oastea romană, înscris de curând sub arme, în vremea prigoanei ridicate de împărații Maximian și Maximin împotriva creștinilor. Se afla cu ceata sa în părțile Pontului, în cetatea Amasiei. Deși tânăr de ani, era bătrân în credință și, iubind pe Hristos din toată inima, nu s-a temut a-L mărturisi pe față, în mijlocul unei lumi închinate idolilor.

Pătimirea

Fiind pârât că este creștin, Sfântul Teodor a fost adus la cercetare înaintea mai-marilor cetății și îndemnat să se lepede de Hristos și să aducă jertfă idolilor. El a mărturisit cu îndrăzneală că se închină numai adevăratului Dumnezeu. Dându-i-se un răgaz spre a se răzgândi, în loc să se plece, a mers și a dat foc unei capiști idolești închinate maicii deșarte a zeilor, arzând-o din temelie. Iar când a fost întrebat cine a făcut aceasta, nu s-a ascuns, ci a mărturisit el însuși fapta, spunând că a ars-o spre slava lui Hristos și spre rușinarea idolilor.

Pentru aceasta a fost prins din nou și supus la chinuri grele: a fost bătut, spânzurat și strujit pe trup, iar carnea i-a fost sfâșiată cu unghii de fier; dar el, în mijlocul durerilor, cânta și mulțumea lui Dumnezeu, rămânând neclintit în mărturisire. La sfârșit a fost osândit să fie ars, și, intrând singur în foc, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa muceniciei, iar trupul i-a rămas neatins de flăcări.

Mutarea la Domnul și moaștele

O femeie credincioasă, cu numele Eusevia, a luat trupul mucenicului și l-a îngropat cu cinste în cetatea Euhaita, care a ajuns loc de închinare și de tămăduiri, unde s-a ridicat mai apoi biserică în cinstea lui. De la moaștele Sfântului Teodor mulți bolnavi au aflat sănătate și mulți întristați, mângâiere.

Cinstirea

La cincizeci de ani după mucenicia sa, când împăratul Iulian Apostatul a poruncit pe ascuns să se stropească toate bucatele din piețele Constantinopolului cu sânge jertfit idolilor, în cea dintâi săptămână a Postului Mare, Sfântul Teodor s-a arătat în vis arhiepiscopului cetății, descoperind vicleșugul și poruncind ca poporul să nu cumpere nimic din târg, ci să fiarbă grâu și să-l mănânce — colivă. Așa a fost ferită turma de întinăciune. De atunci, în sâmbăta cea dintâi din Post, Biserica face pomenirea Sfântului Teodor Tiron cu colivă, mulțumind lui Dumnezeu pentru ocrotirea lui. Sfântul este pomenit și în ziua de șaptesprezece a lunii februarie și este cinstit ca grabnic ajutător al celor aflați în nevoi și în ispite.