Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare

Viața

Sfântul Cuvios Teodosie s-a născut în părțile Capadociei, dintr-o familie binecredincioasă, și din tinerețe s-a aprins de dragostea lui Hristos. Auzind cuvântul Evangheliei prin care se cere lăsarea a toate pentru urmarea Domnului, a părăsit lumea și s-a îndreptat spre Locurile Sfinte, dorind să viețuiască acolo unde Mântuitorul umblase cu trupul. În drumul său, după tradiție, a cercetat pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, care i-a proorocit ostenelile și darul cel bogat pe care avea să-l primească de la Dumnezeu.

Ajungând în pustia Palestinei, s-a sălășluit mai întâi într-o peșteră, ostenindu-se în post, în priveghere și în neîncetată rugăciune. Pentru sfințenia vieții sale, a început a se aduna în jurul lui mulțime de ucenici, care căutau povățuire spre calea mântuirii.

Nevoințele

Sfântul Teodosie este cinstit ca începător și rânduitor al vieții de obște în pustia din preajma Ierusalimului. A întemeiat o mare lavră, unde monahii viețuiau împreună în rugăciune, în ascultare și în muncă, având toate de obște, după chipul cel dintâi al creștinilor. Atât de mult a sporit obștea, încât a fost pus mai-mare peste toate mănăstirile de viață de obște din Țara Sfântă, iar Sfântul Sava cârmuia pe sihaștri; și amândoi, ca doi luminători, au întărit viața călugărească în acele locuri.

Cu darul deosebirii și al milostivirii, Cuviosul purta grijă nu numai de sufletele ucenicilor, ci și de cei flămânzi, bolnavi, bătrâni și străini, ridicând bolnițe și case de oaspeți, așa încât mănăstirea sa era liman de mângâiere pentru mulți. Iar când împăratul Anastasie a voit să tulbure dreapta credință, sprijinind pe cei ce se abăteau de la adevărata învățătură, Sfântul Teodosie a stat neclintit, apărând hotărârile Soborului de la Calcedon și întărind pe credincioși în dreapta mărturisire, pentru care a și pătimit prigoană și izgonire.

Mutarea la Domnul și moaștele

Ajungând la adânci bătrâneți, trecut de o sută de ani, plin de zile și de fapte bune, Sfântul Teodosie s-a mutat cu pace către Domnul, în jurul anului cinci sute douăzeci și nouă. A fost îngropat în peștera în care se nevoise la începutul viețuirii sale, iar de la moaștele lui au izvorât tămăduiri.

Cinstirea

Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare în ziua de unsprezece a lunii ianuarie, cinstindu-l ca pe un dascăl al vieții de obște și părinte al călugărilor. Pilda vieții lui, împreună cu a Sfântului Sava, rămâne temelie a rânduielii monahicești, iar rugăciunile lui sunt sprijin celor ce se nevoiesc pe calea mântuirii și mângâiere celor necăjiți.