Sfântul Mucenic Trifon

Viața

Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în părțile Frigiei, în Asia Mică, dintr-o familie săracă, într-un sat din preajma cetății Apameia. Din copilărie a păscut gâștele, ajutând la agoniseala casei, dar, deși neînvățat în înțelepciunea lumii, a primit de la Dumnezeu, pentru curăția inimii sale, darul tămăduirilor și al izgonirii duhurilor rele. Încă de tânăr vindeca pe cei bolnavi și mângâia pe cei necăjiți, arătând că puterea lui Dumnezeu se odihnește în cei smeriți.

Vestea despre darul lui a ajuns până departe, așa încât a fost chemat să tămăduiască pe fiica împăratului Gordian, care era chinuită de un duh necurat. Prin rugăciunea Sfântului Trifon, diavolul a fost izgonit și fecioara s-a făcut sănătoasă, iar numele lui Hristos s-a preaslăvit înaintea multora.

Pătimirea

În vremea prigoanei ridicate de împăratul Deciu împotriva creștinilor, Sfântul Trifon, încă tânăr de vârstă, a fost prins și dus spre judecată în cetate, înaintea dregătorului. Întrebat de credința sa, a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, fără teamă de chinuri sau de moarte, și a defăimat pe idolii cei neputincioși. Pentru aceasta a fost supus la munci grele: a fost bătut, spânzurat și strujit, ars cu făclii și târât fără milă pe pământ; dar el toate le-a răbdat cu bărbăție, întărit fiind de harul lui Dumnezeu, și nu a încetat a-L slăvi pe Mântuitorul, rugându-se și pentru cei ce-l chinuiau. La sfârșit, fiind osândit la tăierea capului, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu mai înainte de a fi lovit de sabie, primind cununa cea neveștejită a muceniciei.

Mutarea la Domnul și moaștele

Creștinii au luat trupul mucenicului și, după dorința lui, l-au dus spre îngropare în satul său de naștere. Mai târziu, moaștele Sfântului Trifon au fost mutate cu cinste în alte cetăți, revărsând tămăduiri și ajutor celor ce alergau la mijlocirea lui.

Cinstirea

Sfântul Mucenic Trifon este pomenit în ziua întâi a lunii februarie și este cinstit îndeosebi ca ocrotitor al viilor, al grădinilor și al ogoarelor. Credincioșii îl cheamă în ajutor împotriva lăcustelor, a omizilor și a altor dăunători ai semănăturilor, iar în multe locuri, în ziua lui, se citește rugăciune de binecuvântare și de ferire a țarinilor. Prin rugăciunile sale, gospodarii cer de la Dumnezeu spor în munca mâinilor, sănătate și izbăvire de toată vătămarea văzută și nevăzută.