Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana

Viața

Sfinții și Drepții Ioachim și Ana au fost părinții Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aleși de Dumnezeu spre a sluji tainei mântuirii. Ioachim era din seminția lui Iuda și din neamul împăratului David, iar Ana, după predanie, din neam preoțesc, din seminția lui Levi și din neamul lui Aaron. Amândoi erau oameni drepți și temători de Dumnezeu, blânzi, iubitori de rugăciune și de milostenie; din averea lor o parte o aduceau jertfă lui Dumnezeu, alta o împărțeau săracilor, iar cu alta se hrăneau ei înșiși. Trăiau viață curată și plăcută înaintea Domnului.

Făgăduința și rodul rugăciunii

Multă vreme au purtat însă durerea de a fi lipsiți de copii, ceea ce în Legea veche era socotit ocară. Dar cei doi drepți nu au deznădăjduit, ci au stăruit în rugăciune și în post, făgăduind să închine Domnului pruncul pe care li-l va dărui. După predanie, Ioachim s-a suit în munte și a postit acolo multe zile, iar Ana, în grădina casei sale, își vărsa durerea în rugăciune cu lacrimi. Și, precum se spune, un înger al Domnului s-a arătat fiecăruia dintre ei, vestindu-le că vor naște fiică și că numele ei se va slăvi în toată lumea. Iar predania istorisește că cei doi bătrâni s-au întâlnit apoi la poarta Ierusalimului, bucurându-se împreună de vestea cea îngerească. Așa a binevoit Dumnezeu ca, la adânci bătrâneți, să le dăruiască pe fiica lor, Maria, care avea să fie Maica Domnului. Iar ei, plinind făgăduința, au dus-o la vremea cuvenită la Templu, spre a fi închinată lui Dumnezeu și crescută întru cele sfinte.

Mutarea la Domnul

Drepții Ioachim și Ana au trecut la Domnul în pace, la bătrânețe, după ce au văzut împlinită nădejdea lor și au dat lumii vasul cel ales al întrupării. Biserica îi cinstește ca pe niște sfinți care, prin curăția și răbdarea lor, s-au învrednicit a fi strămoși după trup ai Mântuitorului.

Cinstirea

Pentru viața lor plăcută lui Dumnezeu, Sfinții Ioachim și Ana sunt numiți „dumnezeieștii Părinți”, iar Biserica îi pomenește la sfârșitul fiecărei slujbe, împreună cu toți sfinții, ca strămoși ai Domnului după trup. La 25 iulie se face pomenirea adormirii Sfintei Ana, iar împreună sunt prăznuiți și în ziua următoare Nașterii Maicii Domnului, la 9 septembrie. În evlavia românească, Sfânta Ana este mult cinstită, fiind ocrotitoarea multor biserici și mănăstiri și grabnică ajutătoare a femeilor la naștere. Către cei doi drepți aleargă mai ales soții lipsiți de copii, cerând, prin mijlocirea lor, darul nașterii de prunci și binecuvântare peste casele și familiile creștine.