Sfinții Cuvioși Simeon și Ioan

Viața

Sfinții Cuvioși Simeon și Ioan au trăit în veacul al șaselea și au fost prieteni nedespărțiți, uniți prin dragostea față de Hristos. Mergând împreună la închinare la Locurile Sfinte, s-au aprins de dorul vieții celei îngerești și, lăsând lumea și grijile ei, au luat amândoi chipul monahicesc, retrăgându-se în pustia de dincolo de Iordan.

Nevoințele

Acolo au petrecut mulți ani în aspră nevoință, în rugăciune, priveghere și tăcere, curățindu-și sufletele de patimi. După îndelungată osteneală, Sfântul Simeon, îndemnat de Dumnezeu, s-a întors în cetatea Emesa, luând asupra sa nevoința cea grea a nebuniei celei pentru Hristos: sub chip de om fără minte își ascundea faptele bune și rugăciunea, mustra în taină păcatul și mântuia multe suflete, necunoscut de oameni. Sfântul Ioan a rămas până la sfârșit în liniștea pustiei.

Cinstirea

Amândoi au adormit în pace, bineplăcând lui Dumnezeu, iar sfințenia Cuviosului Simeon s-a descoperit abia după mutarea lui din viața aceasta. Biserica îi pomenește la 21 iulie, cinstindu-i ca pe niște nevoitori care au ascuns sub smerenie darurile Duhului Sfânt.

Troparul

Cu curgerile lacrimilor voastre ați lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ați făcut ostenelile voastre însutit roditoare; și v-ați făcut luminători lumii, strălucind cu minunile, Simeon și Ioan, părinților noștri. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Rugăciune

Sfinților Cuvioși Simeon și Ioan, care ați lepădat slava lumii și ați ales calea cea strâmtă a nevoinței pentru Hristos, rugați-vă pentru noi. Dăruiți-ne smerenie și dragoste nefățarnică, izbăviți-ne de mândrie și de iubirea de sine și mijlociți la Dumnezeu pentru sufletele noastre. Amin.