Soborul Sfinților 70 de Apostoli

Alegerea și trimiterea

Pe lângă cei doisprezece Apostoli, Domnul nostru Iisus Hristos a ales, în vremea propovăduirii Sale, alți șaptezeci de ucenici, pe care i-a trimis doi câte doi înaintea feței Sale, în toate cetățile și locurile pe unde avea să meargă, ca să vestească apropierea Împărăției lui Dumnezeu și să pregătească inimile oamenilor pentru primirea Lui, precum ne istorisește Sfânta Evanghelie de la Luca. Trimițându-i, le-a spus că secerișul este mult, dar lucrătorii puțini, și i-a îndemnat să se roage Domnului secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. Numărul lor este socotit uneori și șaptezeci și doi. Întorcându-se de la propovăduire, ucenicii s-au bucurat că li se supuneau duhurile în numele lui Iisus, iar Domnul i-a învățat să se bucure mai ales că numele lor sunt scrise în ceruri.

Propovăduirea

După Înălțarea Domnului și după Pogorârea Sfântului Duh, acești ucenici, întăriți cu putere de sus, au străbătut lumea, propovăduind Evanghelia, întemeind Biserici și punând episcopi și preoți în cetăți, iar mulți dintre ei au primit la sfârșit cununa muceniciei. Predania Bisericii numără între ei bărbați cunoscuți din Scriptură și din istoria Bisericii celei dintâi: pe Iacov, ruda Domnului și întâiul episcop al Ierusalimului, pe Sfinții Evangheliști Luca și Marcu, pe Cleopa, pe Barnaba, pe Ștefan, întâiul mucenic, precum și pe ucenicii Sfântului Apostol Pavel — Timotei, Tit, Sila, Apolo și Onisim — și pe alții asemenea lor. Listele nu se potrivesc întru totul de la un scriitor la altul, dar Biserica îi cinstește pe toți deopotrivă, ca pe niște temelii ale credinței.

Soborul și cinstirea

Ca să nu se facă osebire între ei și ca toți să fie cinstiți cu aceeași cinste, Sfânta Biserică, pe lângă pomenirea fiecăruia la ziua sa, le-a rânduit și o pomenire de obște, adunând într-un singur praznic soborul celor șaptezeci. Această pomenire se face în zilele de după Nașterea Domnului, la 4 ianuarie. Prin ea, dreptmăritorii creștini laudă împreună pe binevestitorii mântuirii, care au luminat neamurile cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, și le cer să mijlocească pentru întărirea Bisericii și pentru mântuirea sufletelor noastre.