Zămislirea Sfintei Ana

Praznicul

În această zi, Biserica prăznuiește zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către Sfânta Ana. Drepții Ioachim și Ana, ajunși la adânci bătrâneți, purtau durerea nerodirii de prunci și, cu multă rugăciune și cu lacrimi, cereau lui Dumnezeu să le dăruiască un copil, făgăduind să-l închine Lui. Auzind cererea lor cea stăruitoare, Domnul a binevoit ca Sfânta Ana să zămislească, după fire, pe aceea care avea să fie Maica Fiului lui Dumnezeu.

Însemnătatea praznicului

Prin această zămislire, dăruită mai presus de nădejde la vreme de bătrânețe, se vestește apropierea mântuirii neamului omenesc, căci din rodul cel binecuvântat al Anei avea să răsară Fecioara prin care S-a întrupat Hristos. De aceea, praznicul acesta este început de bucurie și arată că nimic nu este cu neputință la Dumnezeu și că rugăciunea făcută cu credință și cu răbdare este auzită. Biserica nu prăznuiește o naștere ieșită din rânduiala firii, ci slăvește pe Dumnezeu, Care a dezlegat nerodirea celor doi drepți și a pus astfel începutul rânduielii mântuirii, gătind Împăratului locaș însuflețit. Precum cinstește Biserica și zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul de către Elisabeta cea stearpă, tot așa prăznuiește, cu mai mare bucurie, și zămislirea Fecioarei din care avea să Se nască Însuși Mântuitorul.

Cinstirea

Zămislirea Sfintei Ana se prăznuiește la 9 decembrie, cu aproape nouă luni înainte de Nașterea Maicii Domnului, care se cinstește la 8 septembrie. Prin acest praznic, credincioșii cinstesc pe Sfânta Ana și pe Sfântul Ioachim și iau aminte la pilda răbdării și a nădejdii lor. Către Sfânta Ana aleargă mai ales femeile lipsite de copii și mamele, cerând ajutor la naștere și binecuvântare peste rodul pântecelui, iar toți credincioșii se învață dintr-însa să nu deznădăjduiască, ci să stăruie în rugăciune, așteptând mila lui Dumnezeu.