Păzește-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
Zis-am Domnului: „Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu-Ți trebuiesc”.
Sfinților care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii.
Înmulțitu-s-au slăbiciunile lor, iar apoi au alergat degrab. Nu voi aduna adunările lor cele cu sânge, nici voi pomeni numele lor prin buzele mele.
Domnul este partea moștenirii mele și a paharului meu; Tu ești Cel ce așezi din nou moștenirea mea.
Funiile mi-au căzut în locuri bune, că moștenirea mea este minunată mie.
Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înțelepțit; încă și noaptea m-au învățat rărunchii mei.
Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin.
Pentru aceasta s-a veselit inima mea și s-a bucurat limba mea, dar încă și trupul meu va sălășlui întru nădejde.
Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
Cunoscute mi-ai făcut căile vieții; umplea-mă-vei de veselie cu fața Ta; și la dreapta Ta de frumuseți mă vei sătura în veac.
Comentarii și recenzii
Fii primul care lasă un gând.